Acei frumoși nebuni ai marilor orașe...

sursa foto: autodesign4u.com

E normal omul care merge pe bicicletă, chiar dacă știe că e riscant?

Homo Velocipedus - o specie pe cale de aparitie from veioza arte on Vimeo.

Conform standardelor actuale ale societății, biciclistul e o arătare, un paria, un aiurit, un inconștient. E drept, plină de intenții bune! Dar societatea oare e dreaptă? Rămâne de văzut! Societatea în care trăim e în continuă schimbare. Noi, oamenii, la fel. Dacă noi ne schimbăm, se schimbă și ceilalți!
Societatea suntem noi...

biciclistul.ro, portocalamecanica.ro, bicla.ro, biciclete.net, ciclism.ro, bikefriendly.ro, velorutia.ro, veloteca.ro, raduis.blogspot.com, clubul-biciclistilor.blogspot.com, bicicleta.tumblr.com, alex.burlacu.org, vulupe.com sunt doar câteva dintre siteurile pe care le urmăresc și care îmi fac plăcere să le citesc. Părerile exprimate acolo sunt foarte diferite, ca stil, ca subiect, ca abordare.

Ce se găsește în toate aceste siteuri? Păi, subiectul comun e, fără îndoială, Bicicleta.
Un subiect care a devenit actual, datorită câtorva nebuni; celor care cred că bicicleta este un mod de a face un lucru altfel.

Bine, bine, dar ce e e frumos în asta? Frumos e că toți acești cotcodaci ai mileniului trei, au cel puțin două pasiuni în comun. Bicicleta și Internetul. Bicicleta, e un mod de a pierde timpul sau chiar un scop, iar Internetul e un alt mod de comunicare... Cei de mai sus, au găsit un punct comun între cele două domenii foarte diferite și fiecare din ei, sunt meșteri în altceva, dar, fiecare, și-a găsit segmentul despre care să scrie în acest domeniu foarte vast al bicicletei.
Unul scrie despre MTB, altul despre bicle de oraș; unul despre fete, altul despre concursuri; unul despre șosele, altul despre cicloturism, unul despre magazine, altul despre reparații... Dar toți au același scop: să creeze o ”breșă” în gândirea celor ce lângă ei, în privința bicicletei! Să le deschiză ochii! (”Văz enorm, simț monstruos!”)

Mi-ar place să pot citi pe toate aceste site-uri despre o viziune comună, despre o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, despre realizări și eșecuri.

Poate că sunt idealist, dar încă simt că schimbarea vine de la fiecare din noi. Hai să lăsăm gândurile gri și mândriile adolescentine să rămână la stadiul de copilării și să facem un pic mai mult: să nu îi împiedicăm pe cei care fac ceva să își facă ce și-au propus.
E așa de simplu...!!

Asist acum la un mic război al nervilor, între câțiva dintre cei care vor ca bicicleta să își găsească un loc în rândul orășenilor și ceea ce constat e că cei care duc acest război sunt în căutare de argumente în favoarea lor sau de contraargumente în defavoarea celuilalt ori celorlalți. De ce oare?

Scopul nostru ar trebui să fie promovarea bicicletei, nu al bicicletei noastre. Fiecare din noi e liber să folosească bicicleta așa cum crede de cuviință, dar nicunul din noi nu are dreptul să impună sau să creadă că motivația lui de a folosi bicicleta e mai bună decât a altuia/altora.

Noi toți vrem ca bicicleta să fie folosită ca în capitalele europene cu adevărat prietenoase cu bicicletele și bicicliștii: Amsterdam, Copenhaga, Berlin, Londra, Paris și altele, dar, nimeni nu poate face asta peste noapte. Se poate adăuga că nici în acele orașe, schimbarea nu s-a făcut peste noapte, dar cu siguranță nu s-a făcut cu nervi, cu injurii sau cu ofense.

Să continuăm să promovăm fiecare cum poate acest mijloc de transport e un lucru bun: pentru noi, pentru familia noastră, pentru prietenii noștrii pentru colegii de serviciu și în general pentru societate.

E greu! Știu! Dar gândiți-vă un pic: când a apârut maneaua au apărut și maneliștii cu cohorta lor de obiceiuri și tendințe. A apărut, ne-a stresat o perioadă și a început să decadă.

Asta vreți și pentru bicicletă oare??

Eu cred că nu.

Deaceea, fiecare din voi poate fi un vector, fiecare pe segmentul lui sau pe nișa lui (ca să folosesc un termen la modă în marketingul zilelor noastre). Pentru asta, încercați mai întâi să vedeți ce vrea să spună/zică cineva, apoi săriți-i la jugulară. Gândiți-vă ca poate acel autor, a vrut să imprime în cititor o idee, o emoție, un gând care mai târziu se va materializa în acțiuni sau în idei, sau, de ce nu??, chiar în implicare în mișcarea pentru biciclete sau bicicliști.

Ce vă costă?

Doar un pic de înțelegere pentru celălalt și onestitate pentru voi. E simplu!

---

• Poate că nu am dreptate și (repet!...) sunt prea idealist, dar, fiecare din noi poate să facă pasul înainte și să contribuie la depășirea acestui munte de neînțelegeri prin comunicare.
• Poate să nu vorbească de rău pe altul care face ceva.
• Poate să se implice, atât cât consideră că e bine pentru el, într-o acțiune la care e nevoie de voluntari.
• Poate să convingă alți oameni și/sau bicicliști că bicicleta e mai x, mai y, mai z (aici se pot adăuga motive...).
• Poate să participe la ăntâlniri organizate de o asociație sau alta.
• Poate să se întâlnească cu prietenii să se plimbe pe șosea sau în pădure.
• Poate să facă orice pentru acest subiect, extrem de complex dealtfel, atâta timp cât aduce un plus de valoare acestei mișcări și nu atinge în niciun fel pe alții (copyright, injurii, adversitate, șamd).
• Poate să stea pe margine și să dea sfaturi (e omenesc, deci e normal! Nu e de bun simț, dar aici altă e altă discuție...)
• Poate...
• Poate... sunt atâtea motive aici, încât numai simpla enumerare, poate face un articol... :)

Sunt lucruri simple pe care le putem considera greu de urmat sau de bun simț. Sau nu. Dar indiferent dacă am dreptate sau nu, gândiți-vă că de acțiunile voastre de azi depinde în mare măsură, viitorul vostru de mâine.

Acest viitor poate fi frumos, în urma acțiunilor voastre sau poate fi ca acum: gri, plin de acuze, scandaluri, neîncredere, aluzii și altele.

Cutia Pandorei a fost deschisă! Depinde de mine și de tine, cel care citești, să închidem această cutie.

Va fi greu fără îndoială, dar va fi frumos, pentru că rezultatul, chiar dacă nu se întrezărește în viitorul prea apropiat, va fi mai frumos, mai decent, mai cald...

Pentru mine, pentru tine, pentru noi toți...

PS: nu aș vrea să mi se reproșeze că sunt de partea cuiva în această neînțelegere, dar nici nu vreau să fiu părtaș la o escaladare a acesteia, așa că prin acest articol, încerc doar să temperez, să pun pravilă adrenalinei... deasemenea, departe de mine gândul să fac educație. Intenția mea, e să arăt că direcțiile de urmărit sunt altele.