"...
În aer... în atmosferă... mă las pe spatele unei bănci și mă uit în seninul rece de toamnă; copacii încărcați de frunziș galben așteaptă ca să se scuture deodată; păsărele de iarnă țipă pe undeva, cu ecou de pustiu și tăcere.
Fete grase cu părul pe spate, băieți, de asemenea rotunzi, întorși de curând de la băi, vorbesc manierat, pășind pe nisipul aleii, sau trec pe cai ori biciclete.
..."
fragment din nuvela: "DINTR-UN TEXT COMUN"
---
DE PAȘTI
Un fel de veselie prin mahalaua înfundată... E doară zi de Paști, zi de repaos. Scrânciobul se învârte plin și colorat, iar lăutarii cântă cu foc...
„Tu unde ești, Marie, frumoasă fată de mahala?...“
Pe cerdacul căsuței tale, părinții tăi bătrâni se uită la lumea care trece; un marinar în concediu cântă din harmonie, și valsul lui se pierde prin mahalaua plină de soare, de coji de ouă roșii și de fărmituri de cozonac. Căsuța voastră, acum, are igrasie și parcă s-a mai aplecat, acoperișul de șindrilã a putrezit de tot.
„Tu unde ești, Marie, frumoasă fată de mahala?...“
Pe la portițe stau cavaleri și domnișoare; și râd; și își dau cărți poștale ilustrate; numai la portița voastră nu e nimeni, și nici o bicicletă, nici o trăsură nu se mai oprește, și nici un domn elegant nu mai coboară ca altădată.
Dar tu erai plină de viață, și rochiile tale scumpe le admira toatã mahalaua; nici o fată nu era geloasã pe tine, fiindcă sticluțele cu parfum și toate bomboanele pe care ți le dădeau liceenii, și băieții de boier, și subofițerii, și toți amanții tăi le împărțeai lor.
Te iubeau cu toții, erai atât de bună, și tu râdeai mult...
Când aveai timp citeai, și printre cărțile tale felurite erau multe care îți vorbeau de o viață mai blândă, de o iubire mai nouă, pe care tu nu le înțelegeai, dar care te puneau pe gânduri.
Mai târziu, prietenele tale spuneau că te-ai schimbat, și ieșeai din casă tot mai rar; inima ta începuse să bată neînțeles, pe când toți te credeau fericită.
Și acea durere ascunsă, care pune trandafiri pe obraji, într-o zi te-a fãcut să părăsești, pentru totdeauna, această lume pe care tu o mângâiai cu frumusețea trupului tãu...
E Paști acum, și mahalaua e plină de soare, de coji de ouă roșii și fărmituri de cozonac, și tremură de cântece de harmonie și de râsul ascuțit al copiilor și al fetelor pudrate.
„Tu unde ești, Marie, frumoasă fată de mahala?...“
nuvelă de George Bacovia, publicată în volumul Plumb, p.235.
---
"Sunt cîțiva morți în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldură-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun."
Sunt câteva biciclete în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe străzi, de căldură-n oraș,
Mașinile se târâie-n drum.
E vreo diferență între cele două strofe?? Da!
Prima e a lui George Bacovia, iar cea de a doua e doar o încercare de adaptare...
---
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.