Bine ai venit 2012!

Castigat ridendo mores... sau Amicus certus in re incerta cernitur...

Cu siguranţă că una din aceste două zicători latine se potriveşte unui an de care mă leagă multe amintiri... dar...Rămas bun... 2011!

Am avut întâlniri frumoase la tine, dar am avut şi întâlniri neprietenoase cu tine. dar pot să zic: ”mi-a plăcut!” dar şi ”nu mi-a plăcut” în aceeaşi măsură...

Prin colţuri a fost un an nasol, dar per total a fost un an reuşit... iar dacă mă gândesc foarte bine până în august a fost unul chiar foarte reuşit, pe care aş vrea să îl repet cu bunele şi relele întâmplate

Ţineţi oare minte că este un ”loc de internet” despre biclă?

Da? Şi eu!! Deaceea voi continua să scriu despre bicicletă, chiar dacă pauza a fost lungă... ştiţi voi la ce mă refer! :) MĂ ROG! cine ştie, ştie! :))

Dar s-o iau de la-nceput...

Biciclistul.ro a provocat la o întrecere de kilometri parcurşi, în care eu mi-am promis că ajung la 5000 de kilometri. Ei bine, am fost foarte aproape de suma aia... Cred eu că suma corectă a anului 2011 este așa: până la sfârşitul lui prier, am parcurs estimativ undeva la vreo 500 de kilometri; de la 1 mai până s-a stricat ciclocomputerul (prin septembrie parcă!), parcursesem cam 2000, iar acum am pe kilometraj 1827, ca să nu mai menţionez că unele drumuri le-am făcut fără aparat pentru că am uitat să îl montez... :( maxim 100.

Deci totalul se ridică pe la 4700 de kilometri!

Oau!... nu credeam!!... Se poate oare considera că m-am ţinut de cuvânt la suma asta? Trebuie verificat la EmilianN şi la RaduS dacă suma asta e convingătoare... :)

-
Eh, acu's bune câteva gânduri, proprii și personale (!), despre perioadele din anul ce s-a încheiat, în ordine neaoș românească :P!

Gerarul a început frumos cu o ieșire în grup prin oraș chiar pe 1 ianuarie, terminată cu un pahar de vin cald undeva prin centrul vechi. Au urmat: o ieșire pe zăpadă prin Tineretului, câteva plimbări spre patinoarele deschise și... cam asta e tot ce am biciclit în prima lună a anului...

Făurarul a fost trist biciclist pentru că vremea nu prea a fost chiar prietena lui, iar evenimentele s-au succedat mai mult pe calculator sau prin terasele cunoscute: varză, argentin și altele :)

Mărțișorul a fost un pic mai generos pentru mine și am făcut ceva mai mulțe distanțe, dar toate relativ scurte și doar prin oraș pe asfalt.

Prier. Luna în care mișcarea bicicletei era o necesitate, iar posesorii acestora aveau o încrâncenare musculară pe care trebuiau să o descătușeze... și atunci a început sezonul biciclist cu o ieșire spre avionul de la Chiajna... același avion ce s-a dovedit a fi mai bun în alt loc(!)... decât în gardul gropii de gunoi :) și s-a terminat cu o pregătiri pentru călătorie de care m-am îndrăgostit: spre Vama Veche de 1 mai... :)

Florarul a venit cu exuberanța grupului de călători spre mare, cu alte călătorii prin oraș sau pe lângă oraș, cu noi provocări și cu noi scuze pentru a ieși cu bicla...

Cireșarul a fost boem...

Cuptorul a fost descătușat, dar retras în același timp.

Gustarul a fost o lună frumoasă până la punctul ”Vama Veche”, unde am avut ceva evenimente de care nu-mi amintesc cu plăcere, apoi cu o spitalizare și o stare provocată de niscaiva substanțe de care nu știam că egzistă și pe care nu o pot descrie în cuvinte... apoi cu o neliniște permanentă și stări nasoale fizic și psihic, pe care nu mi le pot explica într-o statre normală de sănătate și/sau de conștiență... O caracteristică a zilelor acelei luni este printre ele sunt câteva de care efectiv nu mi le amintesc de nici un fel, ca și cum nu le-aș fi trăit!... :)

Răpciune, luna care a venit pe furiș, m-a găsit într-o stare de letargie maximă... și tot așa m-a lăsat! :( Luna în care am făcut maxim 50-60 de kilmetri! hmmm...!!

Brumărelul a venit furtunos, cu plecarea mea din oraș pentru mai mult de jumătate din timp, a conținut doar câteva ieșiri pe biclă, tare frumoase dealtfel, dar și câteva neînțelegeri ale fenomenului, uman și biciclistic...

Brumarul mare a fost calm, cu 2-3 ieșiri boeme sau nichelate de câte un soare dințat (sau dințos??...)

Undrea, ultima lună m-a făcut să îmi aduc aminte de priorități și de oameni, și m-a pus în ipostaza de a alege între ”prietenii bicicletei” și ”cunoscuții bicicletei”, dar și între ”amici cu bicicletă” și ”amici plimbăreți” în adevăratele și profundele sensuri ale sintagmelor. La ce concluzie am ajuns, vă las pe voi să judecați/ghiciți/hotărâți.... Io nu vă spui! :)

Ca pondere, 2011, în bicicletă, a fost un an mai OK decât alți ani, nu am avut probleme cu bicicleta, cu șoferii, cu alți bicicliști, cu autoritățile sau altele, dar ca viață, personală. profesională, amicală, a fost undeva la limită... Dacă ar fi să dau o cifră (sau să fac o sumă) a lucrurilor pe care nu le-aș fi vrut, cu cele pe care le-as mai face, raportul ar fi supraunitar, pentru 2010, adică 2010/2011=1.ceva...

Priceput??

Dacă nu, nu-ți bate capu'!... e despre mine!

-

2012 îmi doresc mie, să-mi fie boem, dar tot anul (!) nu doar părticele, să fie plin de vise și de realizări mici... și de bucurii... și de plecări cu prieteni cu care am mai fost... și de ieșiri nebune... și cu încredere... și cu locuri frumoase... pe care să le văd din șa, împreună cu voi... Voi, cei care cunoașteți valoarea omului/oamenilor... a banului... a prieteniei... a bicicletei... a respectului și a voastră!...

...A voastră ca oameni!

Pentru voi, îmi doresc să vă schimbați bine și să vi se îndeplinească toate dorințele realizabile...

În rest, să avem parte de sănătate și de biciclete bune! :)

-

Articolul de față a fost început pe 28 decembrie... și terminat pe 9 ianuarie...

pentru că printre voi sunt câțiva ce merită!...