Eliade, actualul: ”A nu mai fi român!”

Abia acum revăd unele din postările nepublicate și constat că sunt și actuale și ne-la-obiect. Dar ce contează? E tare bine când îți dai seama că învățăturile celor vechi sunt mai bune decât toate învîțîturile cele noi, bazate pe intimidare, arivism sau frumusețe...
Dar mai bine citiți și voi și faceți-vă o părere proprie. pentru că Eliade este omul care știe ce scrie...
Și când mă gândesc la faptul că avea înclinații către Garda de Fier... ehei...
Textul integral al lui Eliade, pare a fi scris ”ieri”...

A nu mai fi român!

A aparut, acum de curând, o noua moda printre tinerii intelectuali si scriitori: a nu mai fi români, a regreta ca sunt români, a pune la indoiala existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc. Sa ne intelegem bine: tinerii acestia nu depasesc nationalul pentru a simti si gândi valorile universale; ei nu spun: «nu mai sunt român pentru ca sunt înainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu universal si etern». Tinerii acestia nu dispretuiesc românismul pentru ca sunt comunisti, sau anarhisti, sau mai stiu eu ce secta social-universala. Nu. Ei pur si simplu regreta ca sunt români si ar vrea sa fie (o marturisesc) orice alta natie de pe lume, chinezi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai români – nu. S-au saturat pâna in gât de destinul acesta de a fi si ramane român. Ei cauta prin orice fel de argumentare (istorica, filozofica, literara) sa demonstreze ca românii sunt o rasa incapabila de gândire, incapabila de eroism, de probleme filozofice, de creatie artistica si asa mai departe.  

… Unul crede ca orice creier, care conteaza în istoria si cultura „româneasca”, nu e de origine româna. Cantemir, Kogalniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc., etc. – toti, dar absolut toti, sunt straini. Sunt slavi, ovrei, armeni, nemti, orice; dar; românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici creatori, nici gânditori. Daca le pronunti vreun nume despre care se stie sigur ca e românesc. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreaga e slavizata. Din Transilvania? Sânge unguresc… Singura lor sansa de a fi oameni adevarati este de a-si dovedi ca originea lor nu este curat româneasca.  

… Nu cred ca se afla tara europeana în care sa existe atâtia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor, sa-i caute cu atata frenezie defectele, sa-si bata joc de trecutul lui si sa marturiseasca, în gura mare, ca ar prefera sa apartina, prin nastere, altei tari.

Alimentati de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care sa semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentala sau rusa – tinerii n-au înteles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea pacate, având nenumarate lipsuri, dar stralucind totusi cu o inteligenta si simtire proprie.

Acei care se despereaza de destinul de a se fi nascut români, judeca strâmb meritele si defectele poporului. … Este adevarat ca poporul românesc sufera de multe pacate, este adevarat ca ne lipsesc multe axe – dar aceasta e conditia noastra umana, acestea sunt posibilitatile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur si simplu. Dar nu este nici cavaleresc, nici eficace – sa ne fie rusine ca ne-am nascut români, numai pentru simplu motiv ca nu gasim în valentele românesti ceea ce vrea Cehov sau Dostoievski.

Mircea Eliade