Pariu? Mușatescu sau Păstorel?

Cu gândul la bicicletă, plimbându-mă pe feisbucul plin de rahaturi, am dat și de/peste ceva bun.

Iată un catren dedicat... bicicletei și bicicliștilor, găsit pe pagina unui Ionuţ. Mi-a atras atenția într-un mod deosebit pentru că aduce cu epistolele unor ttani ai literaturii noastre, cu care eu am copilărit și cu care m-am intersectat pe băncile școlii... și îmi trezesc amintiri! :)

Călător lângă bordură,
Pe trotuar mi-e interzis,
Șoferii zilnic mă-n-jură,
Bucureștiu-i Paradis
Dedicație pentru N. Stănescu și Raluca :-)))

Da! Cam așa e! Ce spune tipu' e cam adevărat, iar modul în care o face, e genial, chiar dacă un pic învechit și necunoscut îm mare măsură ”plublicului” manelizator (... sau manelizant?) ”care este” azi! :P

Mie-mi pare stilul lui Tudor Mușatescu sau chiar Păstorel Teodoreanu!

Dar, e de studiat! :)

-

Pentru a vă face o părere despre fenomen, iată două mostre ale autorilor mai sus menționați.

Sursele acestor epigrame sunt pe internet...

Păstorel

catren dedicat Veronicăi Porumbacu, ce a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul: “O, America, te simt în mine/Te simt vibrând adânc [...]”

Mult stimată Veronică,

Eu credeam c-o ai mai mică,

Dar mărturisirea-ţi clară,

Din Gazeta Literară,

Dovedeşte elocvent

Că în chestia matale

Cu-adâncimi fenomenale

Intră-ntregul continent!

Sau alta care se presupune că ar fi fost ultima lui epigramă. La propriu!...

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

Mușatescu 

din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)

Şi un amănunt

Poanta trebuie să fie

Al epigramei bisturiu.

Eu nu admit anestezie,

De-aceea operez pe viu!

Și o a doua, învârtită chiar acum! :P

Învârteli

Domnule, nu mai fi trist,
Hai la vals, mă cheamă Rita.
Doamnă, sunt afacerist,
Joc mai bine... învârtita!

Ce ziceți? E acolo, printre ei, tipul ăsta?

PS: no offence taken Ionule, dar e chiar la fix, epigrama ta! ;)