O zi, două evenimente!
A fost şi ediţia 5... plină de peripeţii ca de obicei... cu prieteni, mai vechi sau mai noi, cu glume, cu neajunsuri, cu apă rece, cu scule, cu soare, cu zâmbete, cu vorbe în doi peri ş'un pepene cu ştiuleţi, cu căderi, cu coborâri, cu pădure, urzici, noroi, ţânţari, cu şosea şi drum de ţară, dar şi cu un incident din fericire fără urmări grave.
Într-un cuvânt: amintiri!
Am fost şi eu pe acolo, unul dintre ei şi am putut aduna câteva crâmpeie din toată aventura. De la plecare şi până la venire am adunat, noroi, soare, sudoare, câteva fotografii şi câteva filmuleţe. Sper să le vizionaţi cu aceeaşi emoţie ca mine, retrăindu-le!
Hai să vă povestesc acum toată aventura, aşa cum am vazut-o eu...
Am ajuns la 9.00 la benzinăria de la parcul Pantelimmon, vis-a-vis de Lebăda. Acolo erau cam 15 biciclişti şi bicicliste. Sper să nu vă supăraţi dacă am greşit linkurile sau numele :)
Lipsea organizatorul, care a ajuns la câteva minute după mine. După anunţarea orei de plecare, adică 9.30, ne-am făcut alimentarea cu apă, dulciuri şi altele de la benzinărie, apoi în şir indian am luat DN-ul la roată...
Ultimul, închizătorul de coloană, la post ca de obicei! De data asta, organizarea a fost un pic mai bună, pentru că cineva a adus staţii de emisie-recepţie (vezi într-o poza pe umărul din dreapta), cu care capetele plutonului puteau comunica în timp real problemele apărute în coloană.
La centură ne întâlnim cu încă doi bicicicliști care se alătură şirului indian. Aici am fost doar cu câteva secunde înaintea lor şi am putut filma echipa în urcare...
După fo (...sâc!) 5 kilometri, în prima pădure, aproape de pod, prima pană! Tot plutonul se opreşte cam 15-20 minute, pentru repararea penei.
După pădure, în Brăneşti parcă, altă pană!
De data asta probleme la două biciclete! Una cu bilele de la butucul de pe spate, iar a doua, pană de cauciuc. Se rezolvă ambele probleme, apoi pe cai!
Fără alte incidente, ajungem la balta de lângă Fundulea.
După o mică pauză pe mal, plecăm în sfârşit la rostul pe care n-il propusesem: să cartăm gunoaiele!
Iată-ne în sfârşit pe drum de ţară, înoroiţi până la genunchi. O altă problemă pe primul drum desfundat: se rupe schimbătorul de viteze la una din biciclete. Adrian şi alţi câţiva băieţi încearcă să pună lanţul pe direct. Nu ştiu cât de bine a fost, dar până la urmă tipul a cărui bicicletă s-a rupt, a plecat înapoi spre oraş pe jos, împreună cu o tipă!
Plecăm! Trecem prin câteva sate, ne răcorim, ne umplem sticlele cu apă rece, ne suim pe bicle, apoi după un alt pic de drum, ajungem la barajul de la MATARAUA.
Viaţa la ţară e un termen inventat de curând, dar acolo, la ţară, e un mod de trai, în care fiecare gospodar îşi rostuieşte treburile după un calendar bine feliat. Noi am trecut pe acolo după coasă, când oamenii ăşi duc în ogradă, rodul muncii...
Mai departe, ajungem la al doilea baraj, pe un soare inuman. După cum era de aşteptat, opire de hidratare şi poze. Ţinând cont de faptul că eram în miezul zilei, în jur de ara 13.00, opririle au început să fie mai dese şi sticlele de apă să se golească mai repede...
În sfârşit ajungem la locul de campare! Mâncăm, bem şi ne hodinim!
După o oră de pierdut vremea, plecăm pe cea mai cea variantă, aleasă pe sprânceană de organizator! Aveam de ales între ocolit pădurea pe dreapta, pe stânga sau înapoi. "Am ales" varianta cea mai lungă: prin padure prin stânga! Dar până la pădure aveam de înfruntat un duşman nemilos: Direct pe mirişte!
O mirişte imbecilizantă. Într-atât de mult încât, nu îţi puteai lua ochii de la roata bicicletei din faţă! Trebuia să fii atent doar la acea roată, era singurul lucru de urmărit. Dacă aceea roată se înfunda sau oprea trebuia să cauţi, cu un oarecare risc, altă variantă, în care, zguduiturile să nu îţi streseze prea tare substanţa cenuşie şi/sau planetarele! Dar până la urmă, mă bucură un singur lucru: nu mi-au fost afectate organele de stat!
Urmează evenimentul pepenele! Nu eram acolo, dar am înţeles că unul din băieţi a "găsit" un pepene! Necopt! Un pic dulce!
Trecem prin pădure! O oază de răcoare! O oază de ţânţari! O oază de urzici! O oază de drumuri desfundate! O feerie! După 3-4 minute de mers prin pădure dăm de un luminiş în care, surpriză!, o fântână adevărată! Cu apă rece şi bună! Ne facem plinul cu apă, apoi, iar la drum!
La vreo 5 minute după ieşirea din pădure, găsim în sfârşit, o grămadă de gunoi, iar tot organizatorul începe şcoala cu noii veniţi în echipă.
În timpul acestor lecţii (dealtfel foarte bine structurate...), am asistat şi la operaţiunea "ştiuletul"!
După acest eveniment, drumul înapoi spre casă!
Trecem pe acelaşi drum de venire, ne oprim să ne hidratăm sau să ne aducem aminte de cât de bine e în civilizaţie!
De aici până la oraş, am avut drum de asfalt sau beton. La prima oprire s-a stabilit că vrem să ajungem şi la BikeWalk în Tineretului, aşa că ritmul va fi un pic mai alert.
Iată-ne pe ultima sută de metri în drumul spre Bucureşti după o călătorie cu peripeţii, prin câmpiile patriei!
Un incident foarte neplăcut, care ar fi putut avea urmări foarte grave s-a petrecut pe podul de la centură (sigur ăla e podul??!). Un tip în faţa mea, amândoi în prima treime a şirului. Toţi în urcare. Podul era in curbă deschisă spre stânga. Aproape de parapetul podului, in maximul de sus, la ieşirea din curbă, un creştin s-a gândit să îşi care (or poate doar să le plimbe??!...) caloriferele, tocmai sâmbăta, la ora 17.00 pe drumul judetean. Cu roaba! Primii din coloană trec, i-am vazut cum semnalizează, apoi tipul din fața mea, care ar fi trebuit să ocolească obstacolul (roaba cu calorifere adică!), intră în plin!
Caloriferele alea de fapt erau nişte capace şi guri de canal, după unele spuse... Dar până la urmă, e chiar aşa de important ce era în roabă? Cade cu faţa direct în roabă, apoi se rostogoleşte pe şosea! Norocul lui a fost de fapt două norocuri, chiar trei:
Ar trebui făcut un "instructaj" de atenţie şi de evitare a pericolelor, atunci când se umblă în grup, în şir indian sau coloană! Personal, sunt dispus să postez aici la mine aceste sfaturi. Dacă aveţi ceva, chiar vă rog să trimiteţi: sfaturi, sugestii, moduri de evitare, în general orice poate fi bun pentru evitarea unor dezastre pe şosea, atunci când sunteţi pe bicicletă. Pentru voi şi pentru ceilalţi!
Pâna în Bucureşti nu au mai fost alte evenimente, astfel încât, la benzinăria de la rond, eu şi încă vreo 3-5 biciclişti, am rupt rândurile şi am zbughit-o spre parcul Tineretului, unde am ajuns fix cu 4-5 minute înainte de plecarea la plimbare...
Acolo mă aşteptau Radu şi Olivia pentru BikeWalk. Cum am ajuns, Iulian mi-a zis că sub 7 ani, nu are voie pe şosea, conform Poliţiei Rutiere şi legilor europene.
Mă rog... a trecut! L-am păcălit pe Radu că dacă mergem pe alt traseu ajungem înaintea lor şi astfel am reuşit să împac şi capra, si varza, şi un pic, lupul!
Sincer, m-am cam dezumflat! Trăsesem aşa de tare pe şosea ca să particip cu Radu, Olivia şi prietenii la acest eveniment încât, parcă nu mai aveam nici-un chef... Lui Radu la fel: îi pierise cheful de bicicletă când a auzit că nu poate să meargă cu mami şi tati prin oraş.
Am ajuns în sfârşit în parcul Izvor, iar la puţin timp după noi şi coloana bicicliştilor.
Frumuseţea mare a fost că bicicletele noastre erau cele mai murdare, iar noi cei mai murdari biciclişti din parc!
Printre cunoscuţi: mulți prieteni...
După inchiderea oficială a evenimentului BikeWalk, a urmat organizarea pe căprării spre locurile de adăpare/hidratare deja cunoscute: berăriile din centru!
Uite aşa s-a terminat şi ediţia a cincea a evenimentului organizat de Let's Do It Romania!
Linkuri utile:
A fost frumos? Afost bine? Personal, m-am simţit bine şi mai vreau! Sper ca şi la celelalte ediţii să fie tot atâta voie bună şi (de ce nu??...) chiar mai multă...
Voie bună şi staţi în siguranţă. Pe şosele şi în afara lor. Am nevoie de voi, pentru a putea povesti nepoţilor pe unde mergeam cu bicicleta. Şi cu cine mergeam! Şi voi la fel!
Dacă în acest articol sunt informaţii greşite, vă rog să mă anunţati şi le voi modifica!
A fost şi ediţia 5... plină de peripeţii ca de obicei... cu prieteni, mai vechi sau mai noi, cu glume, cu neajunsuri, cu apă rece, cu scule, cu soare, cu zâmbete, cu vorbe în doi peri ş'un pepene cu ştiuleţi, cu căderi, cu coborâri, cu pădure, urzici, noroi, ţânţari, cu şosea şi drum de ţară, dar şi cu un incident din fericire fără urmări grave.
Într-un cuvânt: amintiri!
Am fost şi eu pe acolo, unul dintre ei şi am putut aduna câteva crâmpeie din toată aventura. De la plecare şi până la venire am adunat, noroi, soare, sudoare, câteva fotografii şi câteva filmuleţe. Sper să le vizionaţi cu aceeaşi emoţie ca mine, retrăindu-le!
Hai să vă povestesc acum toată aventura, aşa cum am vazut-o eu...
Am ajuns la 9.00 la benzinăria de la parcul Pantelimmon, vis-a-vis de Lebăda. Acolo erau cam 15 biciclişti şi bicicliste. Sper să nu vă supăraţi dacă am greşit linkurile sau numele :)
 |
| prima pană |
Ultimul, închizătorul de coloană, la post ca de obicei! De data asta, organizarea a fost un pic mai bună, pentru că cineva a adus staţii de emisie-recepţie (vezi într-o poza pe umărul din dreapta), cu care capetele plutonului puteau comunica în timp real problemele apărute în coloană.
La centură ne întâlnim cu încă doi bicicicliști care se alătură şirului indian. Aici am fost doar cu câteva secunde înaintea lor şi am putut filma echipa în urcare...
După fo (...sâc!) 5 kilometri, în prima pădure, aproape de pod, prima pană! Tot plutonul se opreşte cam 15-20 minute, pentru repararea penei.
 |
| aranjarea bilelor... |
După pădure, în Brăneşti parcă, altă pană!
De data asta probleme la două biciclete! Una cu bilele de la butucul de pe spate, iar a doua, pană de cauciuc. Se rezolvă ambele probleme, apoi pe cai!
Fără alte incidente, ajungem la balta de lângă Fundulea.
După o mică pauză pe mal, plecăm în sfârşit la rostul pe care n-il propusesem: să cartăm gunoaiele!
Iată-ne în sfârşit pe drum de ţară, înoroiţi până la genunchi. O altă problemă pe primul drum desfundat: se rupe schimbătorul de viteze la una din biciclete. Adrian şi alţi câţiva băieţi încearcă să pună lanţul pe direct. Nu ştiu cât de bine a fost, dar până la urmă tipul a cărui bicicletă s-a rupt, a plecat înapoi spre oraş pe jos, împreună cu o tipă!
Plecăm! Trecem prin câteva sate, ne răcorim, ne umplem sticlele cu apă rece, ne suim pe bicle, apoi după un alt pic de drum, ajungem la barajul de la MATARAUA.
 |
| calendarul ţăranului român include şi transportul... |
Mai departe, ajungem la al doilea baraj, pe un soare inuman. După cum era de aşteptat, opire de hidratare şi poze. Ţinând cont de faptul că eram în miezul zilei, în jur de ara 13.00, opririle au început să fie mai dese şi sticlele de apă să se golească mai repede...
În sfârşit ajungem la locul de campare! Mâncăm, bem şi ne hodinim!
După o oră de pierdut vremea, plecăm pe cea mai cea variantă, aleasă pe sprânceană de organizator! Aveam de ales între ocolit pădurea pe dreapta, pe stânga sau înapoi. "Am ales" varianta cea mai lungă: prin padure prin stânga! Dar până la pădure aveam de înfruntat un duşman nemilos: Direct pe mirişte!
O mirişte imbecilizantă. Într-atât de mult încât, nu îţi puteai lua ochii de la roata bicicletei din faţă! Trebuia să fii atent doar la acea roată, era singurul lucru de urmărit. Dacă aceea roată se înfunda sau oprea trebuia să cauţi, cu un oarecare risc, altă variantă, în care, zguduiturile să nu îţi streseze prea tare substanţa cenuşie şi/sau planetarele! Dar până la urmă, mă bucură un singur lucru: nu mi-au fost afectate organele de stat!
Urmează evenimentul pepenele! Nu eram acolo, dar am înţeles că unul din băieţi a "găsit" un pepene! Necopt! Un pic dulce!
Trecem prin pădure! O oază de răcoare! O oază de ţânţari! O oază de urzici! O oază de drumuri desfundate! O feerie! După 3-4 minute de mers prin pădure dăm de un luminiş în care, surpriză!, o fântână adevărată! Cu apă rece şi bună! Ne facem plinul cu apă, apoi, iar la drum!
La vreo 5 minute după ieşirea din pădure, găsim în sfârşit, o grămadă de gunoi, iar tot organizatorul începe şcoala cu noii veniţi în echipă.
În timpul acestor lecţii (dealtfel foarte bine structurate...), am asistat şi la operaţiunea "ştiuletul"!
 |
| acei şiuleţi au fost probe importante în procesul "Restaurantul" de după eveniment |
Trecem pe acelaşi drum de venire, ne oprim să ne hidratăm sau să ne aducem aminte de cât de bine e în civilizaţie!
De aici până la oraş, am avut drum de asfalt sau beton. La prima oprire s-a stabilit că vrem să ajungem şi la BikeWalk în Tineretului, aşa că ritmul va fi un pic mai alert.
Iată-ne pe ultima sută de metri în drumul spre Bucureşti după o călătorie cu peripeţii, prin câmpiile patriei!
Un incident foarte neplăcut, care ar fi putut avea urmări foarte grave s-a petrecut pe podul de la centură (sigur ăla e podul??!). Un tip în faţa mea, amândoi în prima treime a şirului. Toţi în urcare. Podul era in curbă deschisă spre stânga. Aproape de parapetul podului, in maximul de sus, la ieşirea din curbă, un creştin s-a gândit să îşi care (or poate doar să le plimbe??!...) caloriferele, tocmai sâmbăta, la ora 17.00 pe drumul judetean. Cu roaba! Primii din coloană trec, i-am vazut cum semnalizează, apoi tipul din fața mea, care ar fi trebuit să ocolească obstacolul (roaba cu calorifere adică!), intră în plin!
Caloriferele alea de fapt erau nişte capace şi guri de canal, după unele spuse... Dar până la urmă, e chiar aşa de important ce era în roabă? Cade cu faţa direct în roabă, apoi se rostogoleşte pe şosea! Norocul lui a fost de fapt două norocuri, chiar trei:
- a avut cască. fără cască îşi rupea "mufa" de numa'numa!
- nu a trecut vreo maşină în acel timp pe acolo. îl trimitea să studieze cel puţin farul sau parbrizul de la 2-3 microni!
- s-a julit un pic la cot, iar bicla nu a păţit nimic!
Ar trebui făcut un "instructaj" de atenţie şi de evitare a pericolelor, atunci când se umblă în grup, în şir indian sau coloană! Personal, sunt dispus să postez aici la mine aceste sfaturi. Dacă aveţi ceva, chiar vă rog să trimiteţi: sfaturi, sugestii, moduri de evitare, în general orice poate fi bun pentru evitarea unor dezastre pe şosea, atunci când sunteţi pe bicicletă. Pentru voi şi pentru ceilalţi!
Pâna în Bucureşti nu au mai fost alte evenimente, astfel încât, la benzinăria de la rond, eu şi încă vreo 3-5 biciclişti, am rupt rândurile şi am zbughit-o spre parcul Tineretului, unde am ajuns fix cu 4-5 minute înainte de plecarea la plimbare...
Acolo mă aşteptau Radu şi Olivia pentru BikeWalk. Cum am ajuns, Iulian mi-a zis că sub 7 ani, nu are voie pe şosea, conform Poliţiei Rutiere şi legilor europene.
Mă rog... a trecut! L-am păcălit pe Radu că dacă mergem pe alt traseu ajungem înaintea lor şi astfel am reuşit să împac şi capra, si varza, şi un pic, lupul!
Sincer, m-am cam dezumflat! Trăsesem aşa de tare pe şosea ca să particip cu Radu, Olivia şi prietenii la acest eveniment încât, parcă nu mai aveam nici-un chef... Lui Radu la fel: îi pierise cheful de bicicletă când a auzit că nu poate să meargă cu mami şi tati prin oraş.
 |
| şi uite aşa s-a terminat ziua celor două evenimente... |
Frumuseţea mare a fost că bicicletele noastre erau cele mai murdare, iar noi cei mai murdari biciclişti din parc!
Printre cunoscuţi: mulți prieteni...
După inchiderea oficială a evenimentului BikeWalk, a urmat organizarea pe căprării spre locurile de adăpare/hidratare deja cunoscute: berăriile din centru!
Uite aşa s-a terminat şi ediţia a cincea a evenimentului organizat de Let's Do It Romania!
Linkuri utile:
A fost frumos? Afost bine? Personal, m-am simţit bine şi mai vreau! Sper ca şi la celelalte ediţii să fie tot atâta voie bună şi (de ce nu??...) chiar mai multă...
Voie bună şi staţi în siguranţă. Pe şosele şi în afara lor. Am nevoie de voi, pentru a putea povesti nepoţilor pe unde mergeam cu bicicleta. Şi cu cine mergeam! Şi voi la fel!
Dacă în acest articol sunt informaţii greşite, vă rog să mă anunţati şi le voi modifica!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.