Prima pană

Să vă povestesc despre prima mea pană? Unica pană pe care am avut-o până acum vreodată... cu o mică exagerare...
E chiar culmea penelor...

aşa arăta bicicleta după 400km, la Let's Bike It! 4

Am mers prin toate noroaiele Bărăganului şi nu s-a întâmplat nimic. Am ajuns înapoi în Bucureşti şi nu s-a întâmplat nimic. Am mers prin Izvor şi Herăstrău şi IOR şi altele şi nu s-a întâmplat nimic. 

Dili şi Ionuţ

M-am întâlnit cu prietenii la Izvor, apoi am mers spre Herăstrău. Acolo ne-am întâlnit cu alţi prieteni şi am stat la taclale... Pe la 22.30 am făcut o tură de parc, apoi, cap-compas Izvor să mâncăm. 

în Herăstrău, cu maxim 1 oră înainte de pană

Asta era planul! 

Pe drum, agale, de vară... nici o problemă... Apoi, am ajuns la avionul de la Ateneul Român şi am făcut pană...

Pana mea...
foto: DiliMake

Asta e culmea... Mergi suta de kilometri fără evenimente, apoi în oraş, într-un loc în care nu te aştepţi... POC! pană... Perfidă, insidioasă, inumană! 

La 01.30 noaptea... În faţa Palatului Regal cine era cu bicla cu cracii în sus? Eu... Norocul meu a fost ca eram cu prietenii! Ionuţ cu pompa, Dili cu cunoştinţele! 

Se repară pana, apoi mergem spre Kogălniceanu să mâncăm ceva. Luăm la pachet şi ajungem iar în parc. 

La plecare, mai dau două pompe să fiu sigur! Să mă ţină până acasă! La despărţirea de băieți mă gândeam că o să ajung acasă şi poate a doua zi la un centru de repraţii... 

Dar una e socoteala de acasă, alta e la târg! Aşa că, după despărţire, acel cauciuc buclucaş m-a dus exact pâna la trecerea de pietoni de peste pod! 

Adica fix 150 de metri. Asta cu aproximarea aparatului de precizie personal: ochii!

Cu bicicleta, de la podul Izvor până acasă am făcut fix 72 minute. Dar am mers pe lângă... 

Acum bicicleta mea e tristă. Nu o pot scoate la aer pentru că plec din Bucureşti la concurs. Iar când vin, o să am puţin timp pentru că plec în concediu... 

Aşa că, speranţele mele pentru un concediu plăcut s-au cam dus. O să stau cu gândul numa la faptul că atunci când vin acasă după concediu, nu o să pot alerga pe biclă. Va trebui să o repar întâi! 

Şi e aşa de nasol sentimentul... 

Aproape că nu îmi vine să plec! Da' trebuie...