Această chestie este doar o poveste și atât??... Rămâne de văzut!
Într-o frumoasă vară, câțiva prieteni au hotărât să facă o călătorie pe biciclete. O călătorie în care să facă zilnic minim 100 de kilometri și în care aveau de străbătut câțiva munți și câteva văi...
După pregătirile ce s-au perindat pe la colțul amintirilor lor și după toate chestiile pe care trebuiau să le ia cu ei, iată că ziua plecării s-a insinuat frumos, iar ei, împreună, într-o frumoasă dimineață, un pic închisă, au plecat.
În prima zi, au străbătut o distanță suficientă pentru a zice că sunt la jumătatea drumului. În acea zi, au trecut pe lângă ape curgătoare și frumoase, pe lângă păduri mici și puțin răcoroase, dar și pe lângă un râu lat și puțin adânc ce intra într-un oraș frumos și mic. Acel râu avea o istorie zbuciumată și frumoasă și era unul din puținele ape despre care se spuneau povești pline de miez și de simțire.
Până la sfârșitul zilei ei opriră la malul acestui râu și se răcoriră zâmbind în apele acestuia... întocmai ca și copiii, cu gesturi largi și cu zbugheli pe mal, cu uitături și cu glume bune, dar și cu tot cortegiul de alte snoave și lămuriri sau lamentări...
La sfârșitul primei zile de pedalare, cei patru prieteni și-au pus corturile, au stat la bârfă și au făcut planul pentru a doua zi. La trezire, unul dintre ei nu mai era pentru că plecase cu noaptea-n cap, iar cei care rămăseseră se treziseră cu foamea în glandă, așa că prima chestie pe care trebuiau să o programeze era unde să își stăvilească stomacurile... Cel mai apropiat han se afla la minim 2 ceasuri de mers pe bicicletă, așa că au împachetat rapid, printre picăturile de ploaie, corturile, bagajele și ce le mai trebuia și au luat drumul la roată.
La restaurantul cu pricina, s-au așezat la masă și au comandat bunătățile pe care și le doreau. Hangița, o femeie purie, era în mare tevatură prin acel han, deoarece o sală din acel han (terasa), era plină de mușterii veniți să muncească tocmai din regiunile mai îndepărtate ale țării. Aceștia erau buni plugari sau secerători, iar ora la care cei trei prieteni au ajuns, era tocmai a mesei de prânz.
Și iată că de aici, povestea începe să aibă o turnură modernă!
Unul din acești prieteni, o fată, fără ca ceilalți să știe, era consumatoare de droguri. Ce fel de droguri? Cine știe? Doar ea! Poate...! Unul dintre ceilalți doi băieți și-a făcut de treabă prin han, iar în acest timp, cineva (hangița sau chiar unul din cei doi prieteni cu care era în acel moment la masă: fata sau băiatul...) i-a picurat ceva în mâncare sau beutură, iar el înconștient a căzut...
Mare problemă!
Căderea acestuia a produs multe spaime printre meseni, personalul hanului sau prieteni, așa că, unul dintre cei de mai sus au chemat șpițerul. Acesta a venit și l-a luat pe prietenul căzut împreună cu fata. Aceasta, știindu-se cumva în acel tăvălug al oamenilor și locurilor din apropierea unui eveniment ce nu era văzut bine de Aga acelor timpuri, a încercat să însăileze o poveste frumoasă pentru nevasta celui căzut. Povestea spusă de ea nu are nici o legătură cu povestea spusă de hangiță sau de celălalt prieten, așa că semnele de întrebare pricinuite de acea cădere au provocat mai multe... dar chiar mult mai multe semne de întrebare.
Iată că acel voinic căzut în han, a ajuns la un spital, iar cei de acolo au încercat să îl aducă în simțiri și să îl întreme cât de cât. Aceștia însă, s-au lovit de indolența conducerii de atunci a țării, s-au declarat neputincioși și au chemat alți șpițeri.
Acești noi șpițeri, au încercat lucruri ce în mod normal nu se încearcă pe un bolnav ca el și apoi au făcut hârtiile de trimitere acasă a respectivului prieten. Acesta, la ora la care a fost dat afară din spital, încă nu era în toate mințile și astfel, nevasta lui împreună cu un prieten l-au luat și adus acasă.
După o zi întreagă în care acest prieten a fost mai mult fără minte, ce credeți că mai putea el gângi sau face? Cei doi prieteni au fost căutați, iar fata nu a vrut să răspundă, iar băiatul a dat răspunsuri ce pot fi interpretate în două feluri (poate din cauza acelei căderi de la droguri??)...
Ce se poate înțelege din povestea asta? Care e trăsătura de bază a ei? Care sunt urmările?
Păi, trebuie înțeles că un camarad de drum pe care nu îl cunoști, nu trebuie băgat în seamă mai mult decât e nevoie și nu trebuie considerat un tovarăș de nădejde la drum. Deasemenea, la hanurile pe care nu le cunoști, nu trebuie să accepți băutură neacoperită sau nedescoperită de capace în fața ta pentru că poate conține prafuri (droguri). Fii atent că e foarte important! Altă concluzie pe care o pot trage e că indiferent de situația unui camarad de drum, e bine ca tu să te păstrezi pe tine în stare bună, indiferent de cât de bun sau de bine arată el la drum. Adică, să îți păstrezi suflul pentru orice situație!
Trăsătura de bază a acestei povești e următoarea: atunci când cel puțin două persoane spun despre a treia că nu e de încredere, e bine să crezi măcar o parte. Adică, de exemplu dacă despre unul din partenerii de drum s-au auzit povești precum că ar fi bețiv sau prea inimos sau prea curajos atunci când nu e cazul sau prea moale sau prea cu multe fumuri în cap sau că apelează la prafuri mult prea des, e bine să crezi.
Dacă nu tot, măcar să te pună în gardă...
Bine, bine... dar... urmările acestei povești?
Păi mi se par simple... prietenul căzut nu va mai avea încredere în cei care consumă droguri, cel care a rămas în picioare treaba lui, iar cea de a treia participantă în această poveste, va avea multe de povestit prietenilor și multe de dovedit altora... poate valoarea, poate insuficiența, poate alura de fugă, poate indisponibilitatea, poate altele...
Dar mai rămân multe alte urmări ce nu pot fi scrise aici...
Voi începeți să faceți conexiuni cu prezentul? Sau cu persoanele? Sau cu ocaziile?
Dacă da, înseamnă că această poveste și-a atins scopul!
Dacă nu, înseamnă că rămâne doar o poveste... de povestit la o bere cu prietenii...
Cam asta e... Poate mai urmează! Cine știe?? ;)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.