trilu-lilu? doar atât??

Călătorule, urmele tale sunt
drumul și nimic altceva;
Călătorule, nu există drum,
drumul se face mergând.
Mergând se face drumul,
...și întorcându-ți privirea în urmă
se vede la calea pe care niciodată
n-o vei mai parcurge cu pasul.
Călătorule, nu există drum
ci doar stele în mare...

călătorule drumul înseamnă urmele tale
doar tu ești drumul și tu ești marea
tu ești lumina și tu mirarea
călătorule mergi în drum către soare
ești visul tău și el e scris de urmele tale
de vei ajunge acolo unde tu ai visat
să nu uiți că asta de mult ți-a fost dat!
pășește înainte chiar dacă nu ai țel
și cineva de sus creava un mister!
în drumul tău străine să nu uiți să privești
privește către tine și află cine ești
la tot ce îți dă viața, la stele din povești
ascultă vocea caldă ce noaptea îți șoptește
ascultă dansul lumii ce-n ochiul tău privește
sau poate șoapta caldă a celei ce iubește
și mergi în drumu-ți ușor sau greu străine
și mergi în drumul vieții ce duce către tine
un drum pe care tu, să ai s-arăti la toți
în orice împrejurare să spui că DA tu poți
când anii bătrâneții pe umeri te apasă
nu te lasa... pășeste... și spune: nici nu-mi pasă
căci sufletul tău tânăr îți dă puterea vieții
și te trezești străine cu dorul dimineții
așa descoperi-vei esența tinereții
și roua din petale îți potolește setea
de viață și de zâmbet unde ți-ai pus pecetea
în străluciri de stele tu visul îți petreci
și-n drumul tinereții tu călător te-ntorci
de întâlnești iubirea să nu o ocolești
întinde-ți mâna către frumoasa din povești!
vorbește-i dulce, cald spune-i să te privească
redă-i zâmbetul vieții ca ea să înflorească!
iar de va fi să faceți voi pași în calea vieții
sorbind din fericire cu cupa tinereții!!!!!
-
Diacriticele au fost adăugate de mine și sper ca autorul să nu se supere!
-

Cred că știu la ce te gândești... ești aproape de un colaps mental și te întrebi: ce vrea să zică ăsta pe blogul lui care se referă la ”universul bicicletei”? e beat? ce legătură are parascovenia asta cu bicicleta?

Ei bine, ce ai citit mai sus, e o poezie ce mi-a plăcut și m-a făcut plăcere să stau să o citesc. După aceea, și chiar și în timpul ”mestecării” acestei poezii, nu m-am gândit în niciun fel la bicicletă. 

Îți vine să crezi??! 

Acum, că trebuie să scriu despre autor, vreau un răspuns la întrebările: 

• ai vreun indiciu despre persoana din spatele acestor versuri? 
• versurile îți dau vreun gust?
• îț place încercarea de poezie? 

Ei bine... vă voi spune câte ceva despre el, dar să nu îi spuneți lui despre mine! 

CLAR?? :))

Tipul, e un personaj relativ cunoscut lumii bicicliștilor din România și pe feisbuc, pleacă singur în călătorii lungi de (câte patru sau șase) luni și chiar ani, a stat pe bicicletă mai mult decât am stat eu în parc, a cutreierat pe drumuri neumblate, a văzut ce nu mulți au văzut. E altfel!
Vă duce gândul la cineva? 
Păi... trebe să desfac misterul...? 
Da!... 
...e vorba despre Anton Duma, neobositul călător...