Expeditor: biciclist! Destinatar: șofer!

Azi am găsit o scrisoare. Nepierdută! Neprețuită! Dar, suficient de clar exprimată, încât e păcat să nu v-o arăt și vouă. Cu cuvinte simple, exprimate în mai multe simțuri, această ”odisee scrisoristică” sper să deschidă mințile celor care nu știu ce înseamnă biciclist și nu au o considerație prea mare pentru ei, celor ce nu știu ce înseamnă dar vor să afle, dar în special și chiar mai mult, celor care știu dar nu vor să facă ce trebuie din punct de vedere legal sau/și moral... 

Mai mult decât speranță, vreau(!) ca această scrisoare să deschidă mai multe minți decât poate deschide o mașină...

Îți doresc o lectură captivantă!

"...
Dragă conducătorule de autoturism,

Iată că și această iarnă a trecut și zilele frumoase ne vor aduce iar împreună, alături, pe un același drum. Nu te-am uitat și cu nerăbdare vreau să ne întâlnim într-un an mai bun, pentru amândoi.

Sunt convins că nici tu nu m-ai uitat și că mi-ai simțit lipsa, că te vei asigura tot timpul, că nu îmi vei pune în pericol sănătatea și chiar viața, că nu îți vei lăsa mașina parcată la întâmplare în calea mea, că te vei uita în oglinzile retrovizoare după mine, pentru că știu că ți-a fost și ție dor de mine.

Mie îmi place să merg pe bicicletă. Sau pe jos. Pur și simplu. Și ție ți-ar plăcea dacă ar fi mai puține mașini prin oraș și pe drumuri. Dacă ai face ca mine, am fi doi, încă o mașină în minus în trafic, mai mult spațiu și mai mult aer curat. Ce frumos și bine ar fi, nu crezi?

Chiar mi-ai lipsit în lunile acestea de iarnă când am mers mai mult pe trotuare. Da, în aceste luni reci, cu mare drag m-am gândit la câte emoții îmi dai tu când ieși cu mașina de pe străduțe laterale și te pui în fața mea, dar parcă nu aș vrea să îți îmbrățișez mașina, ci pe tine. Da, știu că ești un om bun și prietenos, mi-am dat seama de acest lucru când deschizi larg portiera să mă primești în viața ta, dar nu te asiguri înainte pentru că ai mare încredere în mine că te văd și îți anticipez mișcarea.

Mi-au rămas în minte și în suflet cuvintele tale, spirituale uneori, originale pentru tine, mereu glumețe și călăuzitoare la drum. Și da, văd și știu că mi se învârte roata, nu, nu văd că am pană, dar pot face oricând, însă mă și uimești cu grija ta la capitolul estetic, dar nu îmi trebuie și o varză. A! Și mai faci tu ceva atât de frumos. Îmi place când mă saluți, de la mică distanță, tare, cât poate claxonul tău de tare, să audă toți că suntem prieteni, încât îmi stă inima în loc de emoție, iar urechile îmi țiuie.

Recunosc, mi-au lipsit gesturile tale ample și direcționate cu mâna și degetele, apropierea oglinzii tale de ghidonul meu, să jucăm leapșa și baza pe străzi. După atâta timp, ne vom revedea și vom merge mai departe ca și până acum, doar că tu poți schimba câte ceva în jocul nostru.

Și, nu în ultimul rând, doresc să îți mulțumesc pentru că existați, și tu și mașina ta, pentru că, fără de voi, viața mea, a noastră, a celor pe două roți, ar fi atât de plictisitoare, atât de sterilă, fără zgomot și fără culoare, atât de banală.

Îți mulțumesc că mă înțelegi și încă aștept de la tine o schimbare. În bine.

Cu prietenie și deosebită considerație,
un biciclist aproape anonim
..."

Nu știu cine e autorul acestei scrisori, dar eu am preluat-o de la kerucov.ro, un vechi cunoscut, prieten al meu și al bicicletei în general. Dacă tonul, efectele vizuale, atitudinea sau altceva v-au plăcut, vă rog să faceți astfel încât să afle. 

Merită cu prisosință!