Toate structurile sunt instabile

Cine e Tolle?

Indiferent de forma pe care o adoptă la un moment dat, motorul inconștient din spatele egoului este nevoia de a-mi consolida imaginea celui care cred eu că sunt, sinele fantomatic care a prins viață atunci când gândirea - o mare binecuvantare și deopotrivă un mare blestem - a început să preia controlul și a eclipsat simpla, dar profunda bucurie a uniunii cu Ființa, cu Sursa, cu Dumnezeu. 

Indiferent care este comportamentul pe care il manifestă egoul, forța motivațională ascunsă este întotdeauna aceeași: nevoia de a ieși în evidență, de a fi special, de a deține controlul; nevoia de putere, de atenție, de mai mult. Și desigur, nevoia de a avea sentimentul rupturii, ceea ce înseamnă nevoia de opoziție, de inamici. Egoul asteapta întotdeauna câte ceva de la semeni, de la diverse conjucturi, întotdeauna există o ordine de zi ascunsă, un sentiment de "încă nu e de ajuns", de insufuciență și lipsă care trebuie acoperită.  El folosește oamenii și situațiile pentru a obține ceea ce își dorește, dar nici atunci când reușește nu e niciodată satisfacut pentru mult timp.  Adesea întâmpină piedici în împlinirea telurilor sale, iar în cea mai mare parte prăpastia dintre "vreau" și "ceea ce este" devine o sursă constantă de supărare și suferință.
Celebrul și clasicul de-acum cantec "I can't get no satisfaction" este cântecul egoului.  Emoția din spatele întregii activități a egoului este teama. Teama de a fi un nimeni, teama de nonexistență, teama de moarte. Toate activitățile au ca scop ultim eliminarea acestei frici, dar tot ce poate face egoul vreodată este să o disimuleze cu o relație intimă, cu o nouă achiziție sau cu victoria într-o împrejurare sau alta. Iluzia nu vă va satisface niciodată. Doar adevărul a ceea ce sunteți vă va elibera, atunci când îl veți realiza.
Deoarece egoul apare din identificarea cu forma, iar adânc înăuntru el știe că nici o formă nu va dura veșnic, ci toate sunt trecătoare.  Deaceea există întotdeauna sentimentul  nesiguranței în preajma egoului, chiar dacă în exterior pare încrezător.
Pe când mă plimbam cu un prieten printr-o rezervație naturală foarte frumoasă, am ajuns la ruinele a ceea ce fusese cândva o casă de țară, distrusă într-un incendiu în urma cu câteva decenii. Apropiindu-ne de proprietate - pe care crescuseră copaci și tot felul de plante minunate - am vazut un semn la marginea drumului, pus acolo de autoritățile parcului. Pe el scria: 

PERICOL!
TOATE STRUCTURILE SUNT INSTABILE!

I-am spus prietenului meu: "Iata o sutra (scriptură sacră) profundă" și ne-am oprit în loc copleșiți.
Odată ce ați realizat și acceptat că toate structurile (formele) sunt instabile, chiar și cele materiale și în aparență solide, în voi se naște pacea.
Se întâmplă astfel deoarece conștientizarea lipsei de permanență a tuturor formelor va relevează dimensiunea fără de formă din interiorul vostru, cea care trece dincolo de moarte.
Isus a numit-o: "viata eterna"

                                                                          Eckhart Tolle

---

sursa: Mihai Romanu

Chiar dacă intră un pic în ”extrasenzorial”,  de la această plăcuță cu o atenționare și o informare, pleacă multe gânduri...
Pericol! Toate structurile sunt instabile! poate fi un motiv de gândire sau chiar de îngrijorare... deoarece se poate extinde și la structurile de organizare ale societății, începând de sus în jos sau de jos în sus: președinție, parlament, administrație și toate celelalte până la sistemul de organizare în familie.
Unde-ar da Domnu' ca acu' de Paște să cadă tot sistemul politic românesc, iar noi să intrăm într-o degringoladă temporară, din care să ieșim cu noi sisteme de valori și noi structuri de ”partid și de stat”??! :)
Gândesc eu...
Tu ce crezi? O avea dreptate Tolle ăsta?