Drumul Bicicletei 15

Anunț/Enunț:
Dupa multe editii prin tot Bucurestiul, "Drumul bicicletei" revine de unde a plecat. Drumul bicicletei se intoarce in Drumul Taberei si Militari!
Ne adunam la Eroilor (in P-ta Operei, langa statuia Eroilor Sanitari) la ora 20:00, si la 20:30 plecam pe traseu.
Va asteptam si pe voi alaturi de noi la a XV-a editie pe acest traseu:http://www.bikemap.net/route/750263
Vom merge la pas de plimbare 10-15 Km/h in sir indian. 
Respectam regulile:http://www.facebook.com/note.php?note_id=161185157244276
Iar la final ne delectam cu un suc, o cafea, un pahar de vorba la Tratoria 20.

Am plecat din Izvor, 37 de biciclete, din care 4 fete: Meda, Cati, Flavia și ultima apărută în peisaj: Luiza. Ulterior am constatat la urcarea pe Academie' că mai e o fată: Simona, pe care nu am mai văzut-o. Deci 5. Cu totul, eram 36. Mulți? Puțini? Exact câți trebuie... Eram toți!

Toate fetele aveau taburi, iar Luiza avea roți de 28, de oraș. Superbă scula, chiar dacă ne-am îmbârligat* pe traseu... :P
Cum vă spuneam cu ceva timp în urmă, îmi plac plimbările mai lente, dar nu chiar prea lente, că nu e prea ușor și nici bine!, să fii boem pe biclă... mai ales în București...!!
Tot așe fu și ceastă plimbare: nu prea lungă, nu prea scurtă, nu foarte vitezană, nu foarte întortocheată. Lentă chiar, pe străzi cu spații generoase pentru câte doi bicicliști în paralel (chiar dacă nu e normal! sîc!), cu locuri unde bicicliștii se pot regrupa (haotic...!) fără să îngreuneze prea mult circulația. Molcomă... Caldă...
De la Eroilor Sanitari, am plecat pe lângă biserica Elefterie (..sigur..??) spre Academia Militară. La primul semafor, cel de la Carol Davila, ne-a întâlnit cel ce avea să fie al treișoptulea participant... Întârziatule!! :P
Sus, pe deal, cel din Slatina îmi spune că a uitat ceva în parc și se întoarce, iar noi ne continuăm drumul pe la Răzoare pe Drumul Tarăbii... Pe la Romancierilor, slătineanul ne ajunge, iar împreună cu el, încă doi întârziați. Cu cei trei agățați pe drum, ajunsesem la 39... Bineee!!
Pe Timișoara, la semaforul de stânga, ne grupăm pentru o șosea ca în palmă. Era reparată de curând și sticlea întocmai ca în nfs... Super! Înainte de depozitele de pe Valea Cascadelor, primul inamic al drumului: mirosul!
Un miros greu... dar și greu de descris. Semăna cu cel emanat de fabricile de clei de oase sau cu cel de la Glina, de fabrica (de) Butan. Oricum, greu rău! Dacă ai fi fost sensibil la ficat, ți-ar fi fost foarte greu să treci pe acolo fără probleme...
Trecem fără probleme fiziologice majore, ajungem la fosta autobaza Militari, de unde se lua rata spre localitățile spre Pitești, din județul Giurgiu: Bolintin, Malu Spart, Ogrezeni, Clejani, Cartojani, Potlogi, Roata, Cosoba, Găiseni, Vânători și altele. Na!... uite aici idei pentru LetsBikeIt și pentru ieșiri pe biclă...
La fosta autogară, o gașcă politicoasă de vreo 20 de câini, se repede la pașnicul grup biciclist și începe să mârâie din toți rărunchii. Eu, Danuț Pleșu și DanRB ne întoarcem după ei și... ca toți câinii civilizați, își bagă coada'ntre picioare și, ca potârnichiile...!! :) , dispar înainte de a reuși să le vedem urma... Câini adevărați!!
Pe Militari-Maniu, la primul semafor de la Apusului, ne întâlnim cu Ovidiu care nu era cu bicla... Îl salutăm și ne vedem de drum.
La Gorjului, un mic incident cu un microbuzist:  1. cu 10 metri înainte de oprire, dă semnal dreapta pentru a lăsa călători. Eu în spatele lui, încetinesc să îl las să își facă treaba. După ce termină de descărcat, fără semnal, pleacă. La nici 20 de metri, vrea să facă dreapta. Iar fără semnal cu 50 de metri înainte!
2. La cu nici 10 metri de a face dreapta, în fața mea erau mai mulți bicicliști, iar el forțează să treacă printre noi. Nu am văzut bine cine era, dar i-a dat una în oglindă și în sfârșit s-a oprit. Nu știu dacă oglinda s-a stricat, dar sigur s-a oprit! Nu cred că oprea altfel...
Ce nesimțit!
Tot la Gorjului, ne-a ajuns și ultima întârziată a acestui tur: Olimpia. Cu ea am ajuns la 40 de biciclete... Deja se îngroașă gluma... E serioasă! Da' e de bine....
Până la Poli nu au mai fost alte incidente în traseu, iar acolo... bulibășeală de masă critică... cineva merge în față cu intenția de a ne arăta drumul prin hectarele asfaltate ale Politehnicii. La Energetică, în loc de dreapta, merge în stânga... Urmarea: un zid frumos ne blochează intrarea în complex. Așadar, trebuie să ne întoarcem...
Ultima grupare la rondul de la intrarea dinspre Dâmbovița, din fața rectoratului. De acolo, până la finalul traseului, mai erau maxim 5-600 de metri...
Am ajuns la terasa din spatele maxului și ne-am așezat la povești de seară...
După ceai, pizza și altele plecăm spre centru... La Eroilor, fiziologicul din noi își cere drepturile și astfel facem un ocol prin Izvor, unde știm că sunt toalete ecologice... Ne gândim că ar fi bine să facem și ceva vânzare la Kogălniceanu și mai facem un ocol...
De acolo, prin centrul vechi căutăm nuș ce terasă, pe care am găsit-o închisă dealtfel, și ne hotărâm pentru varză...

în ordine de la stânga: adytzoo, Luiza, Nku Cercel, Pici (Lucian), eu, Teo, Cristi
fotografie de Nku Cercel

Din varză am plecat pe la trei.... Bogdan Giurea şi Luiza au făcut spectacol... cântece mișto! sîc!...
D'aia am plecat așa târziu... na!
Mișto traseu, mișto vreme...
Dar parcă mai bine e să vină iarna! Și pentru noi, dar parcă mai bine pentru pământ...
Hai bălano, vino și la noi!!...
---
Îmi place că...

•  ...începe să se închege grupul...
• ...nu se mai merge în viteză...
• ...participanții își mai ajustează comportamentul în funcție de ceilalți...
• ...se duce buhul despre aceste călătorii ale noastre printre mașiniști și bicicliști...
• ...îmi fac plimbarea mai frumoasă dacă merg la "pasul" meu, apoi aștept grupul... 
• ...sunt printre persoane cu care am o pasiune comună...

Nu îmi place pentru că...

• ...cei din fruntea plutonului merg în paralel...
• ...cei din fruntea plutonului merg prea repede... fără să se uite în spate...
• ...mai sunt câte unii care nu se asigură singuri... merg în virtutea principiului: las că nu mă nimerește tocmai pe mine! n-oi fi io așa de ghinionist!... 
• ...se mai pleacă pe roșu... chiar dacă suntem grup, cu atât mai mult chiar!, tocmai atunci e bine să nu se treacă pe roșu!...
• ...nu se verifică de la început traseul... pentru variante la punctul final!...

* - îmbârligat e un fel de a spune. Eu pe la Mogioroș, m-am apropiat nepermis de mult de bicicleta Luizei, iar pentru că aceasta era mai înaltă, mi-a intrat mâna stângă de pe ghidon, sub ghidonul ei în dreapta... Bine că ne-am dezbârligat repede... :)