Bicicleta 8 - prin parcul IOR din Titan

Uite că vremea ține în continuare cu noi, cu bicicliștii, în ciuda agricultorilor care își văd în acest fel, recoltele distruse, iar noi... Noi, vom simți la vară urmările acestei toamne prelungi...

Dar nu despre asta vreau să scriu aici, ci despre călătoria prin Bucureștiul de sfârșit de an 2010, de început de decembrie, despre chestiile pe care le-am văzut și mi-au plăcut, dar și despre chestiile care nu mi-au plăcut...
Deci... locul de întâlnire obişnuit: parcul Izvor la ora 8. Seara. Plecarea pe la 8 jumate. Tot seara. Traseul: super lent, fără străduţe întortocheate sau prea înguste, iar pe alocuri cu zone de viteză aşa de mare încât băieţii ne-au lăsat în faţă şi au fugit de mine, Luiza, Olimpia, Bogdan şi Zmeu...
Parcursul traseului a fost o feerie. Parcă în perioada asta maşinile sunt mai puţine decât în timpul verii şi toamnei. Sau poate doar în cartierele pe care le-am străbătut la ediţia asta? S-a mers în grup cu excepţia zonelor de viteză, în care fiecare şi-a stabilit ritmul. Vremea a fost bună pentru o ieşire mai lungă chiar, iar cu bicicletele nu am avut probleme nici unul dintre noi.
Din Izvor am mers pe lângă CasaPopo spre Piaţa Unirii, apoi pe la fântâni până la Alba Iulia. Acolo, grupul din faţă a reuşit să mă facă să văd cum arată o Luiză nervoasă... Dacă nu ştiaţi, Luiza are un repertoriu impresionant de cântece. Dar şi de înjurături! Cred că dacă aş fi fost eu ce care a greşit, eram una din două: 1. într-un gard şi 2. m-ar fi pocnit cu bicla...
hahaha... Era super spumoasă! hahaha...
De la Alba Iulia abia pe la spitalul Babeş i-a trecut cât de cât, astfel încât să putem purta o conversaţie umană! Ce oameni şi femeile astea!...
Deci, la Alba Iulia oamenii au luat-o spre Dudeşti iar noi spre Muncii-Vergului. În urma mai multor telefoane şi a unui sprint al lui Zmeu, am reuşit să stabilim un punct de întâlnire la Râmnicu Sărat. După ce ne-am întâlnit, am continuat traseul spre IOR.
Cu puţin înainte de pod, am intrat în parc. Partea dreaptă a parcului, cea dinspre insule, nu era foarte luminată şi nu prea am avut ce să să văd. A trecut repede. Tot prin zona de până în pod, doi întârziaţi ne-au prins din urmă: Dan Dobre şi Alexandra.
După ce am trecut de pod, o mică pauză în care am descoperit o cu totul şi cu totul altă privelişte ce se întindea în faţa noastră: un nou parc IOR. Cu peluze frumoase, cu maluri întărite, cu multă lumină, cu rampe de sărituri pentru roleri şi scheitări (sîc!...), cu bănci îngrijite, cu multe pe care nu le-am văzut prea bine dar le-am intuit în lumina nopţii...
După turul complet al parcului, am ajuns în locul în care erau acele oribile căsuţe cu diverse produse în care se vând ceai, cafea, marţipan, turtă dulce, luminiţe, prostioare pentru copii, jucărele, dulciuri, vin şi cam tot ce ar trebui să fie într-un târg de la ţară. Acolo, o mică pauză de cafea şi ceai, apoi am stabilit în urma dialogurilor noastre că cel mai bine ar fi să mergem la o mică terasă pe la Hala Traian, undeva unde ştie Meda.
rumul până acolo a fost pe Câmpia Libertăţii şi apoi Călăraşi, iar la Traian, dreapta până la stabiliment. Foarte aproape.
Acolo, după ce am legat biclele, am intrat, rearanjat mesele şi stabilit priorităţile: ceai, vin fiert, cafea sau bere. Fiecăruia după gust. La final, am plecat de acolo cu Meda şi Ciprian. Şoselele goale, o plăcere de mers cu bicicleta...
Printre cunoscuţi,  în afară de cei deja menţionaţi se pot distinge: Nku (Altu, nu chiar el...!), Compozitoru, Andrei Vocurek, Mihai, Bogdan, Ionuţ, Mihai Bikepress, Fratele Geamăn, Coco Spaimă, Ovidiu, dar şi cei doi străini adoptaţi de grupul nostru: neamţul Stefan şi mexicanul Ezechiel.
Cea mai mare parte a drumului am stat în spatele grupului şi am văzut tot grupul în faţă, de aceea pot spune că mai sunt chestii la cred că trebuie lucrat ca grup, de exemplu la mersul în coloană sau la semnalizarea direcţiei de mers, dar în cea mai mare parte cei din grupul nostru s-au cam învăţat cu drumul şi colegii de grup, ceeace este un mare avantaj.
Ce mai, o ieşire pe răcoare cu un pic de adrenalină, cu un pic de glume, aventuri, locuri neumblate, şosele goale, cu înjurături ca la uşa cortului (aici exagerez un pic pentru efect de scenă...), cu turtă dulce, fete şi biciclete. Dacă nu aveai ceva hăinuţe groase, ar fi trebuit să facă cale'ntoarsă...
Păi cam asta ar fi despre Bicicleta 8.
Ah... încă ceva important: 32 de biciclete şi 7 fete!
Pe frigul de atunci, pot spune că am fost chiar mulţi. Şi contează...

Alte linkuri

Bicicleta 8, la pedale cu miros de sărbătoare
Andrei - kerucov.ro
Luiza - vizualizarea pozelor necesită cont pe fb