Uite că începând de mâine, anul vechi va fi o amintire... frumoasă.
Azi, 31 decembrie, am avut ultima ieşire a anului împreună Adrian, Ovidiu, Dragoş, Titi şi Daniel.
Pe la 11 ne-am întâlnit la statuile din Izvor, apoi am plecat pe un traseu central spre Herăstrău. Străzile, parcurile, magazinele, trotuarele, toate pustii... pregătirile erau în toi. Doar venea Anul Nou peste câteva ore!
În Herăstrău, maxim 10 oameni, frig, peisaje îngheţate, promoroacă pe crengile copacilor, gheaţă pe alei, iar peste toate, o lininşte aproape imposibilă. Ceva ce nu am mai auzit de mult în Bucureşti...
Traseul a fost aşa: prin Cişmigiu, apoi pe Berzei am ajuns la Matache, Victoriei, Kiselef, Arcul de Triumf, Herăstrău.
La intrarea în parc am găsit singura gheretă deschisă la ora aia în tot parcul şi am luat o pauză de vin fiert. La ce frig era afară, vinul era exact cum trebuie: ne mai scotea gerul din oase.
După ce facem plinul la câte două păhărele de cafea pline cu vin, ne vedem pe bicle, aproape singuri în tot parcul.
În plimbarea noastră pe aleile parcului, pe lângă terenul de golf, înainte de pod, mergeam în următoarea formaţie: Dragoş mult în faţă, Adiţu, Titi, eu, Ovidiu şi Daniel. La un moment dat, aleea de lângă lac urcă uşor pentru a coborî direct în copacii aceia din mijlocul aleii.
La intrarea în parc am găsit singura gheretă deschisă la ora aia în tot parcul şi am luat o pauză de vin fiert. La ce frig era afară, vinul era exact cum trebuie: ne mai scotea gerul din oase.
După ce facem plinul la câte două păhărele de cafea pline cu vin, ne vedem pe bicle, aproape singuri în tot parcul.
În plimbarea noastră pe aleile parcului, pe lângă terenul de golf, înainte de pod, mergeam în următoarea formaţie: Dragoş mult în faţă, Adiţu, Titi, eu, Ovidiu şi Daniel. La un moment dat, aleea de lângă lac urcă uşor pentru a coborî direct în copacii aceia din mijlocul aleii.
Eh, pe acolo, pe coborâre, Adiţă îşi pierde cumva echilibrul şi cade, Titi la rândul lui se lasă să cadă, eu cad intenţionat la rândul meu, iar Ovidiu după mine se opreşte direct la câţiva paşi de mine... Apare şi Daniel pe coama aleii şi îl apucă râsul: 3 biciclete căzute pe mijlocul aleii şi 3 fraieri pe jos, lângă biciclete. Cred că eram de filmele cu proşti... O privelişte de generic! Mă rog, ne ridicăm şi plecăm fără urmări pentru noi sau biciclete, eventual doar un pic răniţi în orgoliu şi un pic mai zgomotoşi şi mai glumeţi.
Peisajul încremenit, era accentuat de înălţimea mică la care erau norii, de cerul gri, de pustietate...
După ce am făcut tura parcului, am hotărât să mergem în centru la vreo dugheană, să mai bem un vin fiert. Am găsit deschis vis-a-vis de clubul studenţilor, în centrul vechi. Am halit câte o cană de vin fiert, am mai pierdut timpul cu poveşti, cu glume, cu intenţii pentru sărbători şi pentru noul an, apoi ne-am luat rămas bun. Nu pentru prea mult timp dealtfel...
O ieşire frumoasă, cum nu poţi întâlni vara, cu multă linişte, cu puşine maşini, cu mers agale, cu mare uimire din partea celor care ne vedeau...
O ieşire cu gust de sărbătoare... în care albul zăpezii te făcea să intri în reverie.
...Dar las' că vine ea vara! :)
Să aveţi un an nou superb, cu multe ieşiri frumoase, să vă faceţi mulţi prieteni, să vă bucuraţi de ei şi de călătorii.
Pa 2010!
Toate bune!
O ieşire frumoasă, cum nu poţi întâlni vara, cu multă linişte, cu puşine maşini, cu mers agale, cu mare uimire din partea celor care ne vedeau...
O ieşire cu gust de sărbătoare... în care albul zăpezii te făcea să intri în reverie.
...Dar las' că vine ea vara! :)
Să aveţi un an nou superb, cu multe ieşiri frumoase, să vă faceţi mulţi prieteni, să vă bucuraţi de ei şi de călătorii.
Pa 2010!
Toate bune!
Fotografiile au fost realizate de Daniel Vătală şi de mine, iar acest articol a fost început pe 31 decembrie 2010 şi terminat pe 2 ianuarie 2011.
ruta 785469








0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.