despre competențe

Ce sunt competentele?

Competențele se pot grupa astfel:

• competențe cognitive: vizează utilizarea teoriei și a conceptelor, precum și a capacităților de cunoaștere dobândite prin experiență;
• competențe funcționale (deprinderi sau capacități de utilizare a cunoștințelor într-o situație de muncă dată): sunt acele competențe pe care o persoană trebuie să le aibă atunci când acționează într-un anumit domeniu de activitate, context de învățare sau activitate socială;
• competențe personale: vizează capacitatea adoptării unei atitudini și/sau comportament adecvat într-o situație particulară;
• competențe etice: presupun demonstrarea anumitor valori personale și profesionale.

Competența profesională reprezintă capacitatea de a aplica, a transfera și a combina cunoștințe și deprinderi în situații și medii de muncă diverse, pentru a realiza activitățile cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standardul ocupațional.

Competențe profesionale presupun îmbinarea și utilizarea armonioasă a cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor în vederea obținerii rezultatelor așteptate la locul de muncă.

Pentru a putea înțelege mai bine această definiție, iată pe scurt ce reprezintă fiecare dintre acești termeni:

• Cunostințele sunt acele informații pe care deținătorul unui post trebuie să le aibă pentru a înțelege mai bine ceea ce trebuie să facă (know-how). 

De exemplu, un specialist în marketing trebuie să aibă cunoștințe de psihologie a consumatorului, dar și cunoștințe privind tehnicile de publicitate, realizarea de sondaje, tehnicile de prelucrare statistică; un depanator PC trebuie să aibă cunoștințe de electronică și de funcționare a componentelor calculatorului.

Cunoștințele sunt nuanțate de experiențele și cunoștințele anterioare, dar și de calitatea și accesibilitatea informațiilor.

• Deprinderile reprezintă o componentă automatizată a activității umane, care se realizează cu un efort conștient minim sau foarte mic, prin care se facilitează desfășurarea activității, spontan și rapid; deprinderile se formeaza prin exercițiu, prin repetare și exersare, în urma cărora se formează un stereotip dinamic.

Mișcările care se repetă foarte frecvent și care se exersează foarte mult: cum ar fi scrisul și cititul, sunt deprinderi automatizate. Există și deprinderi mai complexe, care necesită exercitiu îndelungat, cum ar fi condusul mașinii: la început necesită un timp mai mare de învățare, ulterior devenind un automatism. Operarea pe calculator sau învățarea limbilor străine sunt tot deprinderi mai complexe. 

• Atitudinea reprezintă modalitatea constantă de raportare la anumite aspecte ale vieții sociale sau la propria persoană prin care se orientează și se evaluează comportamentul unei persoane. Atitudinea este un mod constant de a reacționa la diferite situații, prin care o persoană se orientează selectiv și preferențial. 

De exemplu, atitudinea față de oameni poate fi de bunăvoință, de autoritate, de superioritate, de dominare sau de încurajare. Atitudinea față de muncă poate fi de seriozitate, responsabilitate, implicare, superficialitate, indiferență etc. 

publicat la: 17 mai 2011 la 14:45

sursa: legislatiamuncii.manager.ro