despre pista mea, despre pista ta...

După cum se vede, problemele pistelor pentru bicicliști sunt asemănătoare în cam toate aglomerările urbane ale României... Acum, despre Sibiu.

Dă-o-n pista bicicliștilor de treabă!

Îmi amintesc cu plăcere un episod la care am fost martor în urmă cu câțiva ani, la Amsterdam, un oraș în care bicicleta bate orice mijloc de locomoție. Un tip cu o mașina foarte scumpă, decapotabilă, având în dreapta sa o blondă (probabil tot scumpă și decapotabilă) a intrat pe banda pentru bicicliști, fără a pune însă în pericol vreun călător pe două roți.

Întâmplarea a facut ca un biciclist aflat în zonă să-l observe, luându-se după el. L-a ajuns din urma într-o parcare și i-a ținut o prelegere, pe un ton deloc mieros, despre cum trebuie respectate regulile de circulație. 

Ce credeți că a făcut șoferul mașinii care sărea bine de șaizeci de mii de euro?

A dat drumul tare la manele pentru a acoperi vocea biciclistului? Nu.

I-a spus "Dispari sărăcane, că te joc în picioare!"? Nu.

I-a tras direct un pumn în gura? Nimic din toate astea.

Și-a cerut scuze, și-a recunoscut vina și i-a spus biciclistului că îi pare rău.

Faceți un exercițiu de imaginație și transpuneți situația în peisajul mioritic: biciclistul vine, îi explică șmecheroiului cu decapotabila și blonda ocazională sau definitivată pe post de "tovarășa lu băiatu" că fiecare trebuie să circule pe banda lui.

În loc de "Da, am greșit, îmi cer scuze", riscă fie un cap în gură, fie niște vorbe dulci, cu trimitere directă, explicită, la cea care i-a dat viață și la o anumită zonă anatomică, îndeobște ferită de priviri. I-am auzit pe unii vorbind despre cultura mersului pe bicicletă, care ar lipsi pe meleagurile noastre. E prea mult spus. 

E nevoie doar de bun simț. Atât.

De curând s-au delimitat pistele pentru bicicliști pe mai multe străzi din Sibiu. Nu-i rău. Dacă "dunga aia roșie" n-ar însemna pentru mulți dintre conducătorii auto o linie oarecare, pe care o pot încăleca, s-ar chema că Sibiul ar fi un oraș în care se poate circula pe două roți în condiții civilizate.

Numai că orgoliul unora care au impresia că odată cu mașina și-au cumpărat și stradă nu se-mpiedică de-o dungă. Astfel, mersul pe bicicletă rămâne o aventură - oarecum - riscantă. E drept, mai puțin riscantă decât până la trasarea pistelor, dar riscantă. S-a spus ca infrastructura Sibiului nu permite, ca la Amsterdam, Budapesta sau alte orașe, amenajarea unor piste sigure, mărginite de piloni. De cealaltă parte, mentalitatea unora dintre conducătorii auto nu permite nici ea folosirea în siguranță a pistelor pentru bicicliști.

"Ce-i aia? O pistă pentru bicicliști? La ce-mi folosește mie? Să meargă pe trotuar!" ar spune unii. Doar că trotuarul e făcut pentru pietoni.

Încurcata poveste. E adevărat, sunt și bicicliști care circulă după cum îi taie (sau nu) capul, dar vorbim aici despre cum înțelege fiecare să se comporte în trafic, în detrimentul celorlalți. Poți vedea zilnic, pe șoseaua Alba Iulia - de exemplu - cum pe proaspăta pistă pentru bicicliști circulă bine mersi mașini, cum pe aceleași piste sunt parcate autoturisme.

Așa că, până la primenirea mentalităților, mersul în siguranță pe bicicletă rămâne o practică pe care o putem admira în țări unde șmecherașii își țin în frâu pornirile de regi ai șoselelor, unde conducătorii auto, bicicliștii, motocicliștii și pietonii se respectă unii pe ceilalți, cât de cât.

de Dragos Bako

* diacriticele și paragrafele nu sunt din textul original