Tocmai pentru că e vechi, (nu știu prea mulți de acest site!!...) îți propun o lectură utilă. Chiar dacă ești începător sau avansat, lecturarea acestor sfaturi e mai mult decât binevenită...
Articolul e preluat cu formatarea și gramatica originală (excepție formatarea textului în bloc) de pe mybike.ro
Se afișează postările cu eticheta pădure. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pădure. Afișați toate postările
26 februarie 2011
31 ianuarie 2011
Tura pe Olt
Pote v-am mai spus că în 2011 vrea să fac multe ture. A venit vremea să vă arăt o nouă tură pe care vreau să o fac.
Plecarea de la Lacul Roșu...
 |
| print screen din Google Earth |
... traseul din poza de mai jos vă zice ceva?
 |
| print screen din Google Earth |
Nu-i nimic! Vă spun eu: E vorba de râul Olt. De la izvoare până la Izlaz, acolo unde se întâlnește cu Istrul...
Aș vrea să fac acest traseu cât mai mult pe partea stângă a râului pentru că din ce am văzut pe goagăl earth, e mai mică circulația mașinilor. În parte e și mai liniștit... și mai altfel... Un traseul foarte munos, așa că mai mult de 80, maxim 100 de limometri pe zi e cam greu de crezut că se pot face. Cel puțin până la Râmnicu Vâlcea!
Deja am vorbit cu câțiva bicicliști din zona Făgărașului pentru un pic de ajutor cu hărți, rute, sfaturi și altele.
Sper să fie o tură reușită!
Alte detalii pe măsură ce le aflu... de exemplu traseul aproximativ e mai jos, lungimea acestuia este de aproape 600 de kilometri, iar despre diferență de nivel nu prea poate fi vorba, pentru că în cea mai mare parte a drumului, este coborâre (vezi traseul creeat pe bikemap.net).
21 decembrie 2010
Iron Bike Oradea - 2011
Conceptul Iron Bike Oradea provine de la o tură mtb care porneşte din Oradea, ajunge în zona Stâna de Vale şi înapoi la Oradea, în mai puţin de 24 ore parcurgând circa 250km pe cât posibil în afara şoselelor. Astfel în 2010 a fost fondat maratonul mtb extrem pe echipe Iron Bike Oradea. Participi la un astfel de concurs din pasiune pentru mtb, munte şi sport, dar nici pregătirea fizică, nervii de oţel şi spiritul de echipă nu sunt de neglijat pentru a face faţă unui traseu care reprezintă o provocare extraordinară, dar în acelaşi timp oferă o experinţă de neuitat pentru fiecare concurent.sursa
07 decembrie 2010
Călăreala de decembrie. Într-o duminică...
december bike ride
Uite aşa a început totul: un anunţ mic, parcă timid, într-un colţ de feisbuc, făcut pe genunchi de un mai vechi amic de bicicletă al meu, cu care am făcut Vama... Anunţul parcă cerea sfios. hai bă să mai ieşim o dată pe anul ăsta...
Şi eu, uite că am ieşit. Parcă mă gândeam la ce mă aşteaptă, parcă mă mânca să mai fac o plimbare mai lungă... Abia azi, am realizat că fără biclă intru în sevraj.
Fierul ăsta m-a acaparat, m-a înlănţuit total! Această bucată de metal, meşteşugit lucrată, cu roţile ei şi frumuseţea pe care doar evadarea din cotidian ţi-o dă, mi-a creeat dependenţă. De mişcare. De senzaţia pe care mi-o dă muşchii după o tură. De mirosul asfaltului încins până la limita suportabilităţii papilelor nazale. De mirosul reavăn al pământului de după ploaie. De noroiul de pe câmpuri. De toate experienţele cu bicla...
25 octombrie 2010
A venit toamna...
Noutăţi:
Au fost două zile pline. Cu vreme bună de biclă, de plimbare, de melancolie, de prieteni, de mici şi bere... de bîrfe şi de toate cele'n lună şi stele... (oau, ce bine s'a potrivit!...)
- Adrian va avea cadru nou!.. Răspuns: Trebuie să il ude
- Ciprian nu a mai avut alte ieşiri aşa lungi... Răspuns: dacă continuă să iasă cu noi, o să înveţe să şi înjure...
- Bogdan a făcut fotografii... şi nu vrea să ni le arate şi nouă. Răspunsul mai târziu... că trecem joi prin Rahova :)
- Alex e curios cine e tipa care mi-a creat articolul... Răspuns: poate îţi spune ea :P
- Cristi ne-a spus că stă la centură... Răspuns banal: de ce??! nu ai casă?? sau ai nevoie de bani?? :)
- Dan RB crede că Cristi are un tată super... NO COMMENT!
- Teo merge încet pe biclă... Răspuns: nu şi-a montat Turbo... :)
- Adrian vorbeşte prea mult... Răspuns: Şi ce dacă!
- DanC vorbeşte prea puţin... Răspuns: sou faching uat?
- eu sunt, eu rămân! - Răspuns: român rămân, chiar dacă schimbarea e singura constantă... Aniversările străine, anglo-saxone în general, americane în special, îmi provoacă greaţă, aşa că nu mă invitaţi la petreceri cu/de dovleci. Nu halesc!
Au fost două zile pline. Cu vreme bună de biclă, de plimbare, de melancolie, de prieteni, de mici şi bere... de bîrfe şi de toate cele'n lună şi stele... (oau, ce bine s'a potrivit!...)
- Ai grijă ce scrii acolo pe blogul tău despre ieșirea asta... zise Teo, încălecând pe bicicletă împreună cu ceilalți băieți: Dan, Dan, Adrian, Ciprian, Cristi, Alex Compozitoru, Bogdan.
 |
| Bogdan, Ciprian, Alex, DanC, eu, DanRB, Adrian, Cristi şi Teo cu foto |
Era aproape ora 18:00 și ne întorceam de la Ștefănești.
Eu eram obosit suficient pentru a zice PAS la o propunere de alergare prin oraș. Am înțeles că și ceilalți au zis la fel, iar DanRB a fost cel mai dezamăgit de situația asta... şi așa se termină două zile frumoase de toamnă, în care am fost pe biclă! Cu câțiva dintre cunoscuți...
Dar, să merg la început...
Sâmbătă, 23 octombrie, mă întâlnesc cu Mihaela (Muscaliuc), Zsolt (Gyerko), Casper (Cătălin Bujorescu), Răzvan cu rolele, Helmuth (Muller), Tăunele (Ionuț), Mona (Constantinescu)și încă un tip, Cristi (...parcă!!?), pe care l-am mai văzut dar nu știu cum îl cheamă, în parcul Izvor. Stăm la bărfe și la soare, apoi ne hotărâm să plecăm la o tură până în Tineretului. Ieșim spre Libertății pe lângă CasaPopo, traversăm spre 11 iunie pe o Mitropolit Nifon plină de gropi și nisip, intrăm în Libertății, iar acolo pe lângă muzeul tehnic, în sus spre monument. După ce ieșim din parc, traversăm și intrăm în parcul Tineretului pe una din străzile laterale, apoi hotărâm să facem un tur de parc, pe sus, pe lângă cimitir.
La urcarea din Libertății-Carol, Răzvan, pe role fiind, s-a ținut de portbagajul meu și astfel am făcut antrenament de cățărare fără să vreau. Dar, l-am dus până sus! Cu dinții încleștați, suflând din greu, în picioare... dar l-am dus sus! Dacă ar fi fost dublă distanța de acolo. nu știu dacă l-aș fi dus sus... :) Tot Răzvan a vrut să coborâm pe panta din dreapta Polivalentei, așa că prin parc am mers pe alei spre acea pantă frumoasă. Ajunși acolo, am aflat că ne vom întâlni și cu Neli (Cornelia Barancea), care a și venit până la urmă, un pic mai târziu, la rondul din parcul copiilor.
În parc era organizat târgul producătorilor agricoli, ceva de genul târg de produse tradiționale de Sfântu' Dumintru. Miere, covrigi, mici, bere, vin fiert, cârnați, friptane, mărgele, porumb fiert, jucării, kurtos, fructe, legume; mă rog!, cam tot ce se găsește pe la târgurile de profil de pe la noi, cu excepția că era organizat pe beton, nu pe pământ!
Soare era, covrigi erau așa că ne-a rămas să povestim! Așa am aflat și eu diferența între o mtb normală și una de coborâre. Ce bine e să cunoști oameni care se prcep. De data asta, profesor a fost Casper...
După ce m-am despărțit de grup, am plecat spre casă pentru a ajunge la Parastasul Lăudătorilor, pe Mătăsari. Acolo, party cu vin fiert, de la care am plecat pe la ora 02.30 cu grija întâlnirii de a doua zi. Am dat un mesaj suficient de ...hâc... motivant pentru băieți, de a ...hâc... mă trezi cu un ...hâc... telefon pe la 07.40...hâc...
Duminică 24 Octombrie
Băieți buni, m-au sunat câte unul pe minut! :) Dar nu se vorbiseră între ei.... Sau DA??!
Sâmbătă, 23 octombrie, mă întâlnesc cu Mihaela (Muscaliuc), Zsolt (Gyerko), Casper (Cătălin Bujorescu), Răzvan cu rolele, Helmuth (Muller), Tăunele (Ionuț), Mona (Constantinescu)și încă un tip, Cristi (...parcă!!?), pe care l-am mai văzut dar nu știu cum îl cheamă, în parcul Izvor. Stăm la bărfe și la soare, apoi ne hotărâm să plecăm la o tură până în Tineretului. Ieșim spre Libertății pe lângă CasaPopo, traversăm spre 11 iunie pe o Mitropolit Nifon plină de gropi și nisip, intrăm în Libertății, iar acolo pe lângă muzeul tehnic, în sus spre monument. După ce ieșim din parc, traversăm și intrăm în parcul Tineretului pe una din străzile laterale, apoi hotărâm să facem un tur de parc, pe sus, pe lângă cimitir.
La urcarea din Libertății-Carol, Răzvan, pe role fiind, s-a ținut de portbagajul meu și astfel am făcut antrenament de cățărare fără să vreau. Dar, l-am dus până sus! Cu dinții încleștați, suflând din greu, în picioare... dar l-am dus sus! Dacă ar fi fost dublă distanța de acolo. nu știu dacă l-aș fi dus sus... :) Tot Răzvan a vrut să coborâm pe panta din dreapta Polivalentei, așa că prin parc am mers pe alei spre acea pantă frumoasă. Ajunși acolo, am aflat că ne vom întâlni și cu Neli (Cornelia Barancea), care a și venit până la urmă, un pic mai târziu, la rondul din parcul copiilor.
În parc era organizat târgul producătorilor agricoli, ceva de genul târg de produse tradiționale de Sfântu' Dumintru. Miere, covrigi, mici, bere, vin fiert, cârnați, friptane, mărgele, porumb fiert, jucării, kurtos, fructe, legume; mă rog!, cam tot ce se găsește pe la târgurile de profil de pe la noi, cu excepția că era organizat pe beton, nu pe pământ!
Soare era, covrigi erau așa că ne-a rămas să povestim! Așa am aflat și eu diferența între o mtb normală și una de coborâre. Ce bine e să cunoști oameni care se prcep. De data asta, profesor a fost Casper...
După ce m-am despărțit de grup, am plecat spre casă pentru a ajunge la Parastasul Lăudătorilor, pe Mătăsari. Acolo, party cu vin fiert, de la care am plecat pe la ora 02.30 cu grija întâlnirii de a doua zi. Am dat un mesaj suficient de ...hâc... motivant pentru băieți, de a ...hâc... mă trezi cu un ...hâc... telefon pe la 07.40...hâc...
Duminică 24 Octombrie
Băieți buni, m-au sunat câte unul pe minut! :) Dar nu se vorbiseră între ei.... Sau DA??! Mă rog, am plecat de acasă pe la 09:00 și i-am așteptat în stradă. Ei n-aveau stres, așa că au intrat la kau-lan, au făcut cumpărături și abia apoi au plecat pe traseu, spre mine și Cristi.
La mecul de la Colentina eram 9 bicicliști, iar la pădurea din Voluntari tot atâția, ceea ce mă duce cu gîndul la faptul că nu am uitat pe nimeni pe drum...
Vremea era bună, soarele începea să își arate fața frumoasă, chiar zâmbea, așa că am stabilit să intrăm in pădurea Voluntari să ne arate Cristi un loc în care bicicliștii de pe acolo, localnici, au aranjat un traseu pentru mtb, în care sunt câteva platforme și gropi, în care te poți da fără teamă, în care poți face sărituri sau scheme... Era chiar mișto! Pădurea era drăguță la intrare, apoi, spre casele dinspre Băneasa, mult, foarte mult gunoi. Nu am mai văzut atâta gunoi decât pe groapa din Glina. Era sub orice critică. Nu mai am cuvinte! Sinistru! Dacă mă găndesc, pe alte vremuri, exista un tovarăș, care te întreba ce treabă ai în pădure... Dar mă veți acuza de comunism sau bătrânețe... :) În pădure mirosea a mucegai, și abia după ce am văzut gunoiul, am înțeles de ce e mucegai în pădure!
Pădure frumoasă, autorități incompetente, oameni inconștienți... egal... cocteil distructiv!
Ne-am dat pe străzile pădurii vreo 30-40 de minute, apoi am plecat spre pădurea de la centură.
Acolo, unul din noi, a remarcat o schimbare de pe 25 septembrie, de când cu ocazia evenimentului de curățare de gunoaie a României. Era vorba de o cruce pe marginea drumului. Avea și lumânari aprinse...
Am trecut rapid prin Andronache, nu înainte de a opri la un magazin să cumpărăm ce mai aveam nevoie. Ajungem la pădurea Ștefănești, o traversăm să căutăm un loc de grătar și în drum, ne întâlnim cu pădurarul și o dubă de 3-4 tone. Cum a trecut noi, toți cei de acolo, fluierau, erau cuminți...
De ce oare erau ei acolo??!
Găsim un loc bun de grătar și ne punem pe treabă: căutăm bețe, Cristi merge până la pod să ia două cărămizi pentru grătar, iar ceilalți, fiecare cum îl duce capul și starea...
Pe la 14:00 terminăm de păpat micii și ne apucăm de strâns gunoiul, apoi bagajele și bicicletele. Cap compas Ștefănești! Traseul ar fi fost așa:
Eu nu prea știam să mă orientez în acel spațiu, așa că i-am lăsat pe băieți să aleagă traseul și bine am făcut. Cu acest traseu, am ajuns acasă exact cum trebuie: tocmai apusese soarele, iar răcoarea începea să se insinueze pe la încheieturi, prin piele și pe spatele transpirat... Înainte de a pleca din pădurea Ștefănești, am întrebat băieții care e traseul pentru a știi ce echipament să folosesc. Am dezbrăcat pantalonii de trening și am rămas în bazonați, jos, și cu tricou plus trening cu glugă sus. O feerie...
Tot în dascălu, am găsit un magazin sătesc de la care am cumpărat apa, fructe și cafea, apoi ne-am văzut de drum spre Creața. Drumul dela Ștefănești până la Dascălu era în reparații, foarte prost pe sensul nostru de mers, așa că, eu, Teo și DanC am mers mai încet, la aproape 2-300 de metri în urma plutonului. Fără grabă, ușurel, bătrânește! :)
Prin Creața trecem vitejește cu viteză. Șosea liberă, asfaltată doar până la ieșirea din sat... Cum s-a terminat satul, s-a terminat și asfaltul. Da coane! Ca în filmele de desene animate...
De la sfârșitul asfaltului până la Petrăchioaia sunt câțiva kilometri pe drum de utilaje agricole. Pământul tare! ...bun de mers... era aproape arat! În Petrăchioaia, ultima oprire pentru apă, apoi la drum fără oprire până în București.
Tot traseul a fost cu un pic peste 50 de kilometri, vremea foarte bună... 6 ore petrecute în aer curat, în mișcare, iar în două zile, uşor chiar, am făcut peste 80 de kilometri. O fi bine, n'o fi bine??!
Acum, acasă, mă gândesc că, dintr-un punct de vedere, ar fi fost tare păcat să stau acasă pe o vreme așa frumoasă!
Alte fotografi aici
Toate fotografiile au fost făcute de Teo.
La mecul de la Colentina eram 9 bicicliști, iar la pădurea din Voluntari tot atâția, ceea ce mă duce cu gîndul la faptul că nu am uitat pe nimeni pe drum... 
Vremea era bună, soarele începea să își arate fața frumoasă, chiar zâmbea, așa că am stabilit să intrăm in pădurea Voluntari să ne arate Cristi un loc în care bicicliștii de pe acolo, localnici, au aranjat un traseu pentru mtb, în care sunt câteva platforme și gropi, în care te poți da fără teamă, în care poți face sărituri sau scheme... Era chiar mișto! Pădurea era drăguță la intrare, apoi, spre casele dinspre Băneasa, mult, foarte mult gunoi. Nu am mai văzut atâta gunoi decât pe groapa din Glina. Era sub orice critică. Nu mai am cuvinte! Sinistru! Dacă mă găndesc, pe alte vremuri, exista un tovarăș, care te întreba ce treabă ai în pădure... Dar mă veți acuza de comunism sau bătrânețe... :) În pădure mirosea a mucegai, și abia după ce am văzut gunoiul, am înțeles de ce e mucegai în pădure! Pădure frumoasă, autorități incompetente, oameni inconștienți... egal... cocteil distructiv!
Ne-am dat pe străzile pădurii vreo 30-40 de minute, apoi am plecat spre pădurea de la centură. Acolo, unul din noi, a remarcat o schimbare de pe 25 septembrie, de când cu ocazia evenimentului de curățare de gunoaie a României. Era vorba de o cruce pe marginea drumului. Avea și lumânari aprinse...
De ce oare erau ei acolo??!
Găsim un loc bun de grătar și ne punem pe treabă: căutăm bețe, Cristi merge până la pod să ia două cărămizi pentru grătar, iar ceilalți, fiecare cum îl duce capul și starea...
Pe la 14:00 terminăm de păpat micii și ne apucăm de strâns gunoiul, apoi bagajele și bicicletele. Cap compas Ștefănești! Traseul ar fi fost așa:
- Ștefănești, stânga prin Dascălu, Moara Vlăsiei, apoi stânga pe DN, înapoi la Crețuleasca, centură, București.
- Ștefănești, apoi dreapta prin Dascălu, Creața, Petrăchioaia, Afumați, centură, București.
Eu nu prea știam să mă orientez în acel spațiu, așa că i-am lăsat pe băieți să aleagă traseul și bine am făcut. Cu acest traseu, am ajuns acasă exact cum trebuie: tocmai apusese soarele, iar răcoarea începea să se insinueze pe la încheieturi, prin piele și pe spatele transpirat... Înainte de a pleca din pădurea Ștefănești, am întrebat băieții care e traseul pentru a știi ce echipament să folosesc. Am dezbrăcat pantalonii de trening și am rămas în bazonați, jos, și cu tricou plus trening cu glugă sus. O feerie...Tot în dascălu, am găsit un magazin sătesc de la care am cumpărat apa, fructe și cafea, apoi ne-am văzut de drum spre Creața. Drumul dela Ștefănești până la Dascălu era în reparații, foarte prost pe sensul nostru de mers, așa că, eu, Teo și DanC am mers mai încet, la aproape 2-300 de metri în urma plutonului. Fără grabă, ușurel, bătrânește! :)
 |
| așa îmi zice adrian: mulțumesc! |
De la sfârșitul asfaltului până la Petrăchioaia sunt câțiva kilometri pe drum de utilaje agricole. Pământul tare! ...bun de mers... era aproape arat! În Petrăchioaia, ultima oprire pentru apă, apoi la drum fără oprire până în București.
Tot traseul a fost cu un pic peste 50 de kilometri, vremea foarte bună... 6 ore petrecute în aer curat, în mișcare, iar în două zile, uşor chiar, am făcut peste 80 de kilometri. O fi bine, n'o fi bine??!
Acum, acasă, mă gândesc că, dintr-un punct de vedere, ar fi fost tare păcat să stau acasă pe o vreme așa frumoasă!
 |
| și tot așa lui DanRB! |
Alte fotografi aici
Toate fotografiile au fost făcute de Teo.
Am primit linkul în timp ce editam acest articol, Nu are legătură, dar vă anunț un accident:
http://www.gandul.info/news/o-biciclista-a-fost-lovita-de-un-autobuz-in-cartierul-colentina-7555150
21 septembrie 2010
Plimbare nocturnă prin pădure
Uite ce se întâmplă când n-am somn!
Îmi plimb picioarele împreună cu bicla prin pădure... cu echipament și alți nebuni...
Ne întâlnim la 00.00 pe insula lacului Morii din Cringaşi, apoi Geo ne invită la ce avea să fie o întrecere cu mine... cu demonii rătătciţi ai nopţii (Kyp, Nku şi echipa care toată noaptea a râs), cu lanterne, apă, mâncare şi multă voie bună...
Plecăm pe la 00.20, aşteptând rătăciţii prieteni ai aceluiaşi Geo...
Ne întâlnim la 00.00 pe insula lacului Morii din Cringaşi, apoi Geo ne invită la ce avea să fie o întrecere cu mine... cu demonii rătătciţi ai nopţii (Kyp, Nku şi echipa care toată noaptea a râs), cu lanterne, apă, mâncare şi multă voie bună...
Plecăm pe la 00.20, aşteptând rătăciţii prieteni ai aceluiaşi Geo...