Uite ce se întâmplă când n-am somn!
Îmi plimb picioarele împreună cu bicla prin pădure... cu echipament și alți nebuni...
Ne întâlnim la 00.00 pe insula lacului Morii din Cringaşi, apoi Geo ne invită la ce avea să fie o întrecere cu mine... cu demonii rătătciţi ai nopţii (Kyp, Nku şi echipa care toată noaptea a râs), cu lanterne, apă, mâncare şi multă voie bună...
Plecăm pe la 00.20, aşteptând rătăciţii prieteni ai aceluiaşi Geo...
La nici 3 kilometri de la plecare, cei 34 ne oprim la o pană care de fapt se constată că sunt două... Se repară cele două pene, apoi Geo dă comanda de pornire şi iată-ne iar la drum.
Exact 4 metri! De data asta, chiar Geo are pană... Râs, voie bună şi glume... O repară unul, doi, trei, patru, cinci, şase!
NU! Guiness Book ar fi trebuit să fie acolo că de fapt erau nici mai mult nici mai puţin de 8 (opt) oameni în jurul biclei lui Geo, ca să îi facă pana de cauciuc!
Un gând rebel: de ce oare atâţia pentru o pană??
Plecăm iar. Trecem prin Roşu şi încă o localitate sau două, iar când ajungem la centură oprim pentru cumpărături la o benzinărie...
Dacă mă gândesc mai bine, habar nu am unde e benzinăria aia pe timpul zilei! Dar dacă aş pleca noaptea, aş găsi-o! Sunt bezmetic ce mai...
Ne facem toate cumpărăturile, apoi plecăm spre pădure. Una din destinaţiile noastre, dacă nu chiar scopul călătoriei noastre nocturne.
La liziera pădurii, nee oprim pentru o pauză mai consistentă, în care luăm şi o gustare, mai socializăm şi ne hidratăm...
De aici încolo urmează partea cea mai interesantă a călătoriei pe/prin desişurile patriei noastre.
Ora 02.20 plecăm. Pădurea, liniştită, la locul ei, pănă la desişuri... Pe la mijlocul drumului pe care suntem, la vreun kilometru de la plecare, un mare şanţ tronează exact în mijloc. Lat de 1 metru, lung de vreo 6-7 metri. Imposibil (pentru mine...)de trecut în mers sau în săritură, dar posibil cu pasul şi bicla în spate...
Trec, şi în spate se aude, zglobiu, un zgomot sec si lung, de rîsete nebune! Nu ştiu care a căzut în groapă... De la acel eveniment am rămas cu sechele toată noaptea, pentru că nu am înţeles motivul hilarităţii prelungite... Până la urmă am aflat că de fapt Nku Cercel căzuse în groapă, pentru că era sigur că poate trece uşor... Mă rog, mă depăşeşte motivul!
Pe la ora 03.30 mai facem o oprire şi îi propun lui Geo să facă un traseu mai uşor pentru a nu mai sta prea mult prin pădure. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi încheiasem o săptămână de lucru şi oboseala începea să se simtă. La mine îşi făcea apariţia prin faptul că aş fi vrut să stau "un pic doar" liniştit, cu ochii închişi... vreo 10 minute. Adică, exact semnul că organismul meu avea nevoie de relaş!
Ne întâlnim la 00.00 pe insula lacului Morii din Cringaşi, apoi Geo ne invită la ce avea să fie o întrecere cu mine... cu demonii rătătciţi ai nopţii (Kyp, Nku şi echipa care toată noaptea a râs), cu lanterne, apă, mâncare şi multă voie bună...
Plecăm pe la 00.20, aşteptând rătăciţii prieteni ai aceluiaşi Geo...
La nici 3 kilometri de la plecare, cei 34 ne oprim la o pană care de fapt se constată că sunt două... Se repară cele două pene, apoi Geo dă comanda de pornire şi iată-ne iar la drum.
Exact 4 metri! De data asta, chiar Geo are pană... Râs, voie bună şi glume... O repară unul, doi, trei, patru, cinci, şase!
NU! Guiness Book ar fi trebuit să fie acolo că de fapt erau nici mai mult nici mai puţin de 8 (opt) oameni în jurul biclei lui Geo, ca să îi facă pana de cauciuc!
Un gând rebel: de ce oare atâţia pentru o pană??
Plecăm iar. Trecem prin Roşu şi încă o localitate sau două, iar când ajungem la centură oprim pentru cumpărături la o benzinărie...
Dacă mă gândesc mai bine, habar nu am unde e benzinăria aia pe timpul zilei! Dar dacă aş pleca noaptea, aş găsi-o! Sunt bezmetic ce mai...
Ne facem toate cumpărăturile, apoi plecăm spre pădure. Una din destinaţiile noastre, dacă nu chiar scopul călătoriei noastre nocturne.
La liziera pădurii, nee oprim pentru o pauză mai consistentă, în care luăm şi o gustare, mai socializăm şi ne hidratăm...
De aici încolo urmează partea cea mai interesantă a călătoriei pe/prin desişurile patriei noastre.
Ora 02.20 plecăm. Pădurea, liniştită, la locul ei, pănă la desişuri... Pe la mijlocul drumului pe care suntem, la vreun kilometru de la plecare, un mare şanţ tronează exact în mijloc. Lat de 1 metru, lung de vreo 6-7 metri. Imposibil (pentru mine...)de trecut în mers sau în săritură, dar posibil cu pasul şi bicla în spate...
Trec, şi în spate se aude, zglobiu, un zgomot sec si lung, de rîsete nebune! Nu ştiu care a căzut în groapă... De la acel eveniment am rămas cu sechele toată noaptea, pentru că nu am înţeles motivul hilarităţii prelungite... Până la urmă am aflat că de fapt Nku Cercel căzuse în groapă, pentru că era sigur că poate trece uşor... Mă rog, mă depăşeşte motivul!
Pe la ora 03.30 mai facem o oprire şi îi propun lui Geo să facă un traseu mai uşor pentru a nu mai sta prea mult prin pădure. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi încheiasem o săptămână de lucru şi oboseala începea să se simtă. La mine îşi făcea apariţia prin faptul că aş fi vrut să stau "un pic doar" liniştit, cu ochii închişi... vreo 10 minute. Adică, exact semnul că organismul meu avea nevoie de relaş!
În ultima parte a călătoriei prin pădure, am avut parte de cea mai frumoasă bucată de drum, plină de senzaţii tari. La propriu şi la figurat.
La propriu pentru că, pe o bună bucată de drum, pământul era rascolit de pluguri, iar la figurat pentru că la un moment dat, câţiva au început să chiuie prin pădure şi un cineva s-a trezit de zgomotele făcute. Tot grupul era împărţit în două bucăţi, iar noi cei din faţă nu ştiam ce se petrece în spate, ce se stabileşte cu acel nene şamd. Până la urmă plecăm şi la un moment dat, chiar dacă nu a vrut să arate, Geo a rătăcit drumul... (sau mai bine zis, aşa mi s-a părut mie atunci...)
Ei dragilor, să vezi atunci senzaţii tari la mine. Gânduri, scenarii, pene de cauciuc, lupi, ciori şi toate filmele de groază... Dar am pus piciorul pe pedală mai abitir, am mai vorbit despre diverse nimicuri de pădure cu cei de pe lângă mine şi a trecut faza asta. De aici am ajuns relativ repede la DN.
Era deja în jur de 05:00. Până în Bucureşti mai aveam vreo 5-8 kilometri pe şosea. Ne băgăm în coloană militară, pe un rând şi in 3 kilometri ăncă o pană. Se repară, plecăm...
Ajunşi în Bucureşti oprim la primul parc şi ne răspândim fiecare pe unde ne taie capul. Eu, DanC, Sorina, DanD, Kyp, Piciu, Nku, Vali şi am uitat, ne băgăm spre VARZĂ. Ajunşi acolo, constatăm că e închis şi trimitem buzduganul la Foişor.
O cafea, o bere, un, suc, ceva de mâncare, o brfă mică, comentarii, impresii, păreri, se face ora 07.00 şi ne despărţim...
Ajung acasă obosit, stors de toată vlaga. Adorm fără vise...
Aşa se încheie o noapte căştigată. Când oare voi mai participa la alta asemănătoare? Asta a fost frumoasă, iar acum vreau una şi mai frumoasă...
Pozele le pun altă dată
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.