december bike ride
Uite
aşa a început totul: un anunţ mic, parcă timid, într-un colţ de feisbuc, făcut pe genunchi de un mai vechi amic de bicicletă al meu, cu care am făcut Vama... Anunţul parcă cerea sfios. hai bă să mai ieşim o dată pe anul ăsta...
Şi eu, uite că am ieşit. Parcă mă gândeam la ce mă aşteaptă, parcă mă mânca să mai fac o plimbare mai lungă... Abia azi, am realizat că fără biclă intru în sevraj.
Fierul ăsta m-a acaparat, m-a înlănţuit total! Această bucată de metal, meşteşugit lucrată, cu roţile ei şi frumuseţea pe care doar evadarea din cotidian ţi-o dă, mi-a creeat dependenţă. De mişcare. De senzaţia pe care mi-o dă muşchii după o tură. De mirosul asfaltului încins până la limita suportabilităţii papilelor nazale. De mirosul reavăn al pământului de după ploaie. De noroiul de pe câmpuri. De toate experienţele cu bicla...