Fordismul și variantele sale corporatiste de azi sunt efectele revoluției industriale. Lucrătorul sau “omul de la birou” este încătușat într-un sistem ierarhic din care nu poate ieși. Are de înapoiat credite la bănci și trebuie să consume o mulțime de produse și servicii către care îl atrage mâna invizibilă a industriei publicitare, iar nu mâna invizibilă a lui Adam Smith. Cei mai buni studenți în științe economice din America se orientează către antreprenoriat și nu mai sunt interesați de o carieră corporatistă.
“Cine naiba ar vrea să arate ca tipul ăla roșcat cu o frizură ridicolă și care repetă acea frază cinică la televizor: ‘Ești concediat!’
– Donald Trump?
Cine vrea să fie ca ăsta?”...se întreabă Anthony Perkins, the “Economic Hit Man”.
”- ...dacă urci pe scara corporatistă ultima treaptă e să ajungi ca Donald Trump?
- Nu, mulțumesc.”
Rădăcinile individualismului se află în abordarea adolescentină a competiției, împrumutată de la americani și care o au adânc înfiptă în educație: “trebuie să fii cel mai tare”, “trebuie să îi bați pe ceilalți”.
Cred că oamenii au alte virtuți și calități, au imaginație. Acum sunt tratați ca “resursă umană”, de fapt niste vagabonzi sociali care pot fi înlocuiți oricând. Dependența ierarhică de marea organizație care dă salarii taie din autonomia persoanei și o mecanizează. Viața îi este fragmentată și scoasă din comunitatea liberă. Relațiile de interdependență și nu cele de dependență țin de gestionarea cunoașterii în comunitate și de adaptare naturală. Districtele de producție sunt variante social-ecologice și alternative la organizația fordistă. Oamenii liberi au inițiativa antreprenorială și pot aduce bunăstarea în comunitățile lor locale, la fel cum întreprinzătorii din nordul Italiei și-au adus țara în G8. Iar schimburile de cunoaștere sau economice nu au loc la bursă sau la camera de comerț ci la cârciumă. L’osteria e locul unde convivialitatea determină dezvoltarea economică, unde munca înseamnă inovație și unde meseria înseamnă plăcere.
Doreați o alternativă la o viață seacă și fragmentată, dedicată job-ului și banilor?
Mergeți la cârciumă!
Nu cunosc autorul acestui articol.
Versiune adaptată și preluată de pe email.
2 comentarii:
dar ne putem intreba daca putem sa ne eliberam de modelele organizatorice specifice corporatiilor? probabil ca acestea pot fi regasite si la scara mica, in locuri unde nu ne am astepta.
cred că ne putem elibera. conditia de baza e eficienta. daca aceasta conditie e dublata si de competenta, atunci modelul corporatist cade in derizoriu. dar, tot aici mai trebuie adaugat ca in societatile agrare sau traditionale, corporatiile nu prea aveau ce cauta, asa ca... modelului corporatist ii prevad o soarta scurta...
Trimiteți un comentariu
Your comment will be accepted after you connect with an account accepted by blogspot, so... make one and write me what you think.