Vama Veche - 1. drumul...

Am în sfârşit timp de dezvăluire a ce s-a întâmplat în drumurile noastre spre Vama Veche... de la început, până am intrat în casă.

La întâlnirea de la Palatul Copiilor din parcul Tineretului, am ajuns cu vreo 20 minute înainte, pe la 5.40... La 2 minute apare AlexA, apoi DanRB, DanD, IonuţT, perechea Petre şi Oana, apoi ultimul DanC.

uite bicicletele care au plecat spre VV

Facem pregătirile de plecare, aranjare bagaje, verificare, samd, apoi plecăm spre benzinăria de la Mihai Bravu să alimentam cu apă şi ceva de mâncare.

06.30 - În sfârşit plecăm spre Vama Veche...

Prima oprire mai mare în Frumuşani pentru cafea... apoi iar la drum.

Urmează Gruiu, apoi Budesti, orasul de care vrei să te desparţi cât mai repede din cauza mirosului. În Budeşti, Dâmboviţa era camuflată în malurile de pământ aşa de bine, încât dacă nu ar fi fost curgătoare, nu ţi-ai fi dat seama unde începe apa şi unde se termină malul sau invers. Şi niste mirozne... Bestiale... Mă rog, gândiţi-vă la superlative!

 Negoeşti, Şoldanu, apoi stânga spre Luica.

Drumurile până aici, foarte bune aş spune, chiar şi pentru maşini.

La Luica am făcut prima pauză de masă în care am folosit fie sandwichuri, fie cumpărături şi multă apă. Am întrebat localnicii şi ne-au spus că până la următorul sat, avem ceva drum şi e bine să avem provizii de apă şi, deasemenea, că vom trece printr-o pădure. Pe acest drum de aproximativ 25-28 kilometri ne-am întâlnit cu maxim 30 de maşini, din faţă sau din spate şi cu două sau trei căruţe.

Aici, primul incident. Unul dintre căruţaşi era (...cred eu că...) beat, pentru că s-a luat la întrecere cu noi. El cu căruţa cu un cal, noi cu biclele. Dar ce e cel mai urât, e că în timp ce eram în spatele lui, la viteză mică, el a accelerat ca să nu îl depăşim. În acest timp, din faţă, venea un TIR, pe care a trebuit să îl evităm prin creşterea vitezei. Dar, mă rog... nu a fost un motiv de ceartă şi până la urmă l-am lăsat să alerge pe câmpie cu calul şi căruţa lui... Şi concursul, evident că a fost câştigat de el. Noi nu aveam nici o intenţie să ajungem primii la marginea câmpului...

La marginea pădurii o mică pauză, binevenită. În pădure, o feerie de răcoare şi mirosuri de vară fierbine (fără conotaţii). Am alergat încet ca să păstrăm răcoarea în noi cât mai mult posibil...

După pădure, Bărăganul ne arăta faţa dogorâtoare. Trebuia să mergem prin văpaia lui, să ne obişnuim cu ea şi să o respectăm, pentru a ne putea continua drumul; aşa că fiecare a mers în ritmul lui.

Prin Mânăstirea, Dorobanţu, Vărăşti, Ciocăneşti, Bogata, Rasa si Cuneşti am oprit doar ca să luăm apă. La Gradiştea-Cacomeanca, am oprit şi pentru câte o bere. Ca băieţii...

De aici înainte mai aveam in jur de 20 km şi trebuia să mai pedalăm bine, pentru a putea ajunge pe partea cealaltă a Dunării. DanRB a aflat mersul bacului de la Călăraşi şi astfel ştiam că nu trebuie să ne grăbim ca să ajungem la Ostrov.

Aici se impune o mica informaţie: bacul funcţionează până la ora 19:00 din jumătate în jumătate de oră, iar preţul pentru traversare pentru o persoana este 7.5 lei. Cu mici rugăminţi poate ajungi la jumatate de preţ... ;)

Am ajuns la bac la ora 18.00, iar aici, al doilea incident. Petre şi Oana au ajuns împreună cu DanD ultimii la bac; au facut proviziile de apa şi îşi lăsaseră biclele lângă casa de bilete. Când a ajuns bacul la mal, eu, DanRB, Alex, InutT şi DanD am plecat spre bac pentru a urca, iar Petre şi Oana au rămas un pic în urmă. Cei care au venit cu bacul s-au evaporat rapid din peisaj, iar cei care urcau erau doar 2 maşini, vreo 3 oameni cu bagaje de mână şi noi 8, cu bicicletele. După ce ne-am urcat noi 6, bacul s-a pus în mişcare. Am strigat la cei doi să se grăbească, iar când au ajuns, bacul era încă lipit de mal, dar în mişcare de dezlipire. Oana a reuţit mai greu să îşi tragă bicla pe bac, cu ceva efort şi din partea mea dealtfel (aa apucat bicla ei, iar din cealaltă mână mi-a curs cafeaua lui DanC pe mână şi picioare...), iar Petre care avea bicla plină de bagaje era să nu mai treacă, aproape să cadă în Dunăre. Când şi-a tras bicla pe bac, a lovit-o în etrier sau demaror şi a avut ceva probleme cu portbagajul. Oana şi Petre au fost foarte aproape să ajungă la Ostrov cu următorul bac... Iar noi să aşteptăm...

După aproximativ 30 de minute de traversare, cu tot cu aşteptarea altui bac să se desprindă de mal, în sfârşit ne punem în mişcare.

Aici întâlnim primul obstacol al Dobrogei: dealurile. Primul deal întâlnit este cel de urcare în satul Ostrov. Un deal plin de piatră cubică în care simţi fiecare crăpătură a drumului...

După primi 8 kilometri, pe celălalt mal al Dunării, ajungem la o construcţie de pe vremea comuniştilor transformată de un braşovean în "motel" (între noi fie vorba, motel e o denumire pompoasă...) Preţuri ca la Constanţa, condiţii ca în Ostrov. DanRB împreună cu IonuţT au plecat să caute loc pentru corturi şi au găsit undeva în Ostrov, mai spre centru, într-o curte, la preţul de 10 lei de persoană (...sau cort??...)

Împreună, stabilim că ar fi mai bine să înoptăm acolo. După mari încercări de a stabili un preţ fair-play şi pentru noi şi pentru ei, am ajuns la un compromis: 3 camere pentru 8 persoane la 240 de lei plus bicicletele în garajul patronului. Variantele erau:

• 2 camere şi loc de 2 corturi în curte la preţ de 50 de lei de persoană
• 1 camera şi loc pentru 3 locuri în curte
• 1 cameră şi ceilalţi să facă duş în cameră dar fără loc de cort în curte

După o consumaţie generoasă din partea noastră, plus promisiunea că plecăm devreme, ne-am dat bagajele jos şi am început pregătirile de noapte. După duşul de seară am ieşit la încă o bere cu IonuţT, DanD şi DanC. Evenimentele de la aceea bere, de acolo, nu merită menţionate...

Şi aşa s-a terminat prima zi spre Vama Veche.

A doua zi, am plecat pe la ora 8.00 şi am încurcat drumul pentru prima data! În Ostrov. O localitate cu maxim 5000 de locuitori.

Tot aici am întâlnit prima coborare frumoasă a traseului ce îl aveam în faţă: vreo 2-3 kilometri de coborâre cu diferenţă de nivel de aproximativ 60 metri. Urmează un drum scurt pe teren plat apoi un urcuş până la mânăstirea Dervent.

Aici, un ghid local s-a apropiat de noi şi a început să ne întrebe de biciclete, în engleză sau germană. A realizat că suntem români şi apoi am intrat în amănunte despre mânăstire şi biciclete. Am aflat că la această mânăstire se primeşte adăpost pentru noapte şi aproape că ne-a venit să plângem de ciudă că nu am mai facut încă 4-5 km până aici, ca să înoptăm şi să luăm masa...

Pe timpul şederii noastre în faţă la mânăstire, grupuri de turişti români organizaţi în două autocare au ajuns să viziteze mânăstirea şi se minunau de cum arătam şi ce biciclete avem. Cu siguranţă ne credeau străini, întocmai ca ghidul.

O remarcă pe care am auzit-o pe când unul din grupuri trecea pe lângă noi a fost: "uite ce bine că merg cu bicicletele! sunt cele mai ecologice mijloace de transport!". Mi-a plăcut remarca şi chiar am mulţumit! Merita!

După ce am stabilit plecarea, şi ordinea de mers, am luat drumul în piept, plini de voie bună...

Coborâri, urcări, pante, piatră cubică, pustiu, vii, livezi, puţine maşini, câţiva oameni şi mult vânt lateral dinspre dreapta, foarte puternic uneori. Acestea au fost imaginile şi senzaţiile pe care le-am avut vreme de câteva zeci de kilometri până în Băneasa.

Aici al treilea incident al drumului. IonuţT, DanD, Petre şi Oana mergeau în grupul din spate cu o viteză mai mică. DanRB şi Alex, plini de energie, au fost cap de pluton la distanţe relative de până într-un kilometru. Ajunge şi grupul mare din urmă, plin de foame şi sete şi stabilim să aşteptăm până mâncăm şi noi, apoi plecăm împreună.

Ştiind că IonuţT este mai lent datorită bicicletei, îl lăsăm să plece inainte, în speranţa că îl vom întâlni pe drum. Din Băneasa avea în faţă un avans de aproximativ 2 ore până am plecat noi. AlexA şi DanRB au plecat şi ei înainte de a termina noi de mâncat şi astfel grupul de 8 s-a fărâmiţat în 3 bucăţi astfel: 1 în faţă (fără pompă şi scule), 2 la mijloc (fără pompă dar cu scule) şi 5 în spate cu 3 pompe şi scule.

Până seara am avut speranţa că ne vom întâlni undeva în Ion Corvin sau chiar mai departe, Cobadin sau Amzacea. Dar nu s-a întâmplat aşa!

Din Băneasa aveam de ales între două variante de traseu: unul mai scurt ca distanţă dar foarte deluros: Băneasa - Negru Vodă - Mangalia, altul mai lung cu câteva zeci de kilometri dar mai plat: Băneasa - Negureni - Adamclisi - Cobadin - Mangalia, cu mai puţine urcări şi coborâri.

Am ales varianta în care eram mai puţin solicitaţi fizic: prin Cobadin, Amzacea, Mangalia.

Prima localitate de dupa Băneasa: Negureni. Scurtă, între dealuri. Urmează Ion Corvin, prin care se poate ajunge la Cernavodă, în care am avut iar o coborâre lungă şi frumoasă de vreo 2,5km cu diferenţă de nivel de 30-40 metri.

În Crângu, Urluia, Adamclisi, Deleni, Pietreni erau succesiuni de urcări de câte minim 500 metri lungime şi coborâri de câte 700-1000 de metri pe diferenţe de nivel de 10-30 de metri.

La Adamclisi, eu şi DanC eram mult în faţa lui Petre, Oana şi DanD, şi ne-am propus să îi aşteptăm la Monumentul Victoriei romane de la Adamclisi. După ce am aşteptat în jur de 1 oră venirea lor în incinta monumentului, AlexA a aparut cu o cerere: "avem nevoie de pompa de aer. DanRB are pana!". După vizitarea în grup, era aproape ora 19.00, soarele nu mai avea putere, iar noi trebuia să găsim un loc de înoptat. Ne-am propus sa mergem până în următorul sat şi să întrebăm acolo. La ieşirea din Deleni, am realizat că mai putem continua drumul şi am hotărât să mergem mai departe în Pietreni.

Tropaeum Traiani #1, Adamclisi in Dobrogea

La o cotitura a dumului, DanC spune brusc: "acolo aş vrea să înoptăm!"

"Acolo" era de fapt o turlă neagră de biserică. La răspântia cu drumul care ducea spre biserică, era o fântână de la care un localnic îşi umplea nişte recipiente cu apă pentru băut. Tot de la acel localnic am aflat că la mânăstirea Deleni se primesc oaspeţi peste noapte şi că au mai fost şi străini, tot cu biciclete. Era deja aproape ora 20.00 şi ne-am hotărât să facem o întrebare la mânăstire.

DanRB şi Alex au hotârăt că ei pot ajunge la Mangalia pe timpul noptii şi au plecat. Peripeţiile lor, sper să vi le povestesc dacă mi le trimit... În noaptea aia, din câte am înţeles, a fost o adevărată saga, ca a cavalerilor templieri pentru cei doi...

Am ajuns sus (după o urcare pe piatră şi nisip de cam 20% pe 150metri) am întrebat şi ni s-au acceptat corturile pe bătătura din faţa bisericii. Mai mult, ni s-a spus să venim să mâncăm ceva şi chiar că putem folosi apa (despre care ni s-a spus că e adusă de jos, de la fântâna de unde am aflat că se primesc oaspeţi, de la acel localnic...) din rezervor.

Mai eram doar 5: DanD, DanC, Petre, Oana şi eu. Am purces la desfacerea corturilor şi pregătirea de culcare.

După masa de seară (a fost delicioasa dealtfel...) care a constat în ciorba acră de cartofi, ceapă, brânză de vacă, ardei roşii cruzi şi pâine pe vatră, am mulţumit şi am purces la spălat.

Oana şi Petre primii, apoi noi. Spălatul consta în scoaterea apei din rezervor cu găleata, apoi, se turna cu cana în căuşul palmei. Mă rog, spălare pe stil vechi. Cine a trăit la ţară se poate spăla cu o jumătate de găleata de apă pe tot corpul, cu săpun şi cu clătire după.

DanC era aproape de colaps, iar DanD era mai vioi decât dimineaţă, Oana şi Petre erau ca doi porumbei... iar eu eram atent la tot ce mişca... în special la cei doi câni aciuiaţi pe acolo...

La plecare, am avut altă surpriză din partea doamnei care avea grijă de biserică şi ne-a primit cu o seara în urmă: o invitaţie la micul dejun. Acesta a fost mai mult decât suficient şi a conţinut: brânză dulce, brânză sărată, lapte şi ceapă cu sare.

Un mic dejun sărăcăcios, dar ce bun a fost! Chiar mai bun decât altele mult mai copioase, dar şi mai plin de energie...

În acea seară a fost lună plină. Am adormit cu gândul la cei trei "derbedei" care plecaseră înainte şi nu mai ştiam nimic de ei. Şi telefonului meu îi pierise cheful de vorbă... baterie descărcată... Dar până la urmă am aflat despre IonuţT că a ajuns bine în Techirghiol şi că înoptează acolo; apoi dimineaţă am aflat că DanRB şi AlexA au ajuns la el şi au dormit împreună în Techirghiol.

Noi mai aveam în faţă un drum de aproape 70-80 de kilometri, pentru a doua zi.

Aşa se termină ziua a doua. Tot e bine când se termină cu bine!

Din Deleni, trecem rapid prin Pietreni în căutare de cafea. Nu găsim şi mergem mai departe spre Viişoara. Între cele două localităţi, se află fostul IAS, pe lângă care au răsărit câteva case. Întrebăm de cafea şi aflăm că uneva, în interior, putem găsi cafea. Eu şi DanC mergem să bem câte o cafea, iar cei trei, trec pe lângă noi fluierând, fără să îi vedem.

De la mânăstirea Deleni până la Viişoara prin Pietreni, sunt cam 10-12, maxim 14 kilometri.

Oprim iar inainte de Cobadin, unde luăm iar un mic dejun, o cafea şi apă. La oprirea din Viişoara, am aflat că de aici înainte, spre Mangalia, mai sunt doar două sau trei urcuşuri mari-lungi, dar line.

Din Cobadin, urmează Ciobăniţa şi Osmancea.

Aici altă dilemă: să mergem prin Topraisar pe şosea, sau prin pădure ca să nu ocolim prea mult. Prin Topraisar am fi ocolit mai mult cu 20-25 km, iar prin pădure spre Amzacea am fi scurtat cu cel puţin 3 ore. S-a hotărât Amzacea.

La ieşirea din Osmancea, pe la ora 13.00, am luat câmpul spre Amzacea, apoi pădurea şi în final pe la 16.00 am ajuns la intrarea în Amzacea.

Drumul acesta a fost cel mai greu din tot traseul. Era pe piatră calcaroasă, nisipoasă, pe care, dacă nu erai atent, îţi "fura" ghidonul sau te trezeai ca îţi "fuge fundul" într-o parte. Foarte cald şi foarte periculos în acelaşi timp. Pe tot acest drum, ma gândeam să nu fac pană de cauciuc! Sau să nu am orice alt fel de pană! Ar fi fost crunt!

Ajungem la Pecineaga, iar de acolo mai aveam maxim 13-14 kilometri până în Mangalia. Am uitat, pur şi simplu că e o scurtătură prin Vânători şi am luat-o pe drumul asfaltat prin Dulceşti şi apoi în 23 August am intrat pe drumul european. În total 19-20 de kilometri, faţă de 12-13 prin Vânători...

Acolo, altă frică: vitezomanii erau în elementul lor pe drumul spre Mangalia. Trebuia să mergem efectiv în şir indian, fără excursii în banda 2 sau 3.

Dar ce mai conta? Mai aveam maxim 25 de kilometri şi aveam să ajungem la destinaţia propusă: Vama Veche.

Ultima oprire pentru cafea, apă şi bancă a fost la benzinăria de la rond din centrul Mangaliei. Apoi încă 10 Kilometri până să ne întâlnim cu băieţii care ne aşteptau deja pe plajă. La 2 Mai ne-am despărţit: Petre şi Oana au plecat înapoi spre Mangalia unde aveau cazare, iar noi am plecat mai departe spre Vama Veche.

Urma să ne întâlnim a doua zi, pentru că DanC, Oana şi Petre trebuiau să fie în Bucureşti, luni dimineaţă şi îşi stabiliseră traseul de întoarcere cu o dubă. Cineva venea să îi ia cu bagaj cu tot. Cu acest prilej, DanD şi-a trimis bicicleta la Bucureşti, apoi a recuperat-o după ce a coborât din tren la Gara de Nord.

Cum am ajuns în Vama Veche, am luat o porţie de hamsii. Erau delicioase... până ne-a trecut foamea!
După acea, parcă nu mai aveau acelaşi gust!

așa arătau biclele după 3 zile de mers... a lui DanC în stânga și a mea

Ne-am aranjat corturile şi apoi, după două beri am adormit fericit: ajunsesem la mare! La Vama Veche pe bicicletă!

Nu am auzit muzica sau valuri sau comentarii sau chiote... doar somn de voie!

Toocmai până duminică la ora 8.00... Întâmplarea face că duminică a fost o zi chiar închisă!

Per total, călătoria a fost OK.

Total = 6 zile şi 5 nopţi. Joi dimineaţă la ora 05.00 am plecat de acasă, Vineri, Sâmbătă, Duminică, Luni, Marţi seara la ora 23.00 am ajuns acasă...

Total 310 kilometri drumul acasa-Vama Veche, plus alti cativa kilometri prin Vama si imprejurimi, plus inca 12 inapoi la gara din Mangalia.

Cheltuieli: 350 in buzunar, plus 240 imprumutati.

Despre peripetiile de la Vama, in alt episod!

Am recitit acest articol un pic mai atent şi am descoperit câteva greşeli gramaticale şi câteva de exprimare. Sper să nu îmi contestaţi limba română şi să mă trataţi ca pe un muritor cu cunoştinţe medii... Dacă vă deranjează rău de tot, vă rog să faceţi corectura, apoi să o trimiteţi pe email!

Vezi tot drumul pe bikemap.net

Traseu de bicicleta 689832 - powered by Bikemap 

http://www.bikemap.net/route/689832#lat=43.95526&lng=28.06732&zoom=9&type=1

câteva fotografii pe feisbuc aici. pentru a le accesa, e nevoie să ai cont.