Cine mai vrea să își cumpere mașină?

Mașină contra Bicicletă

În timp ce traversam Olanda pe biciclete în vara lui 2010, ne bucurau și ne mirau pistele ciclabile care împânzesc Țările de Jos ca o țesatură deasă. Deși eram cu toții ecologiști radicali, eram ușor intrigați de abordarea olandeză. De ce pistele pentru biciclete sunt de multe ori mai largi decât drumurile carosabile? De ce folosirea bicicletei și mersul pe jos sunt mai respectate decât ultimul răcnet de automobil?

Ne opriserăm la un han undeva lângă Nijmegen și am intrat în vorba cu proprietarul, un blond spălăcit, dar foarte hâtru și inteligent. „Hehe, dragii mei, aici în Olanda suntem demult în postcapitalism. E foarte simplu, am scăpat de paradigma automobilului, pentru noi visul american a murit. Iar orasele noastre se modernizează după planuri de urbanism concepute pentru ciclisti, pietoni și transport în comun. Păi nu așa ar trebui să fie? Dezvoltarea e pentru oameni și pentru comunități, iar nu pentru mașini.”

Am rămas muți, iar pentru o zi întreagă am crezut că olandezii sunt un popor salvat de forțe cosmice, că se bucură zilnic de iluminare și revelații divine. În fapt nu e vorba decât de oameni deștepți și sănătoși. Îmi amintisem de cartea lui Robert Hurst, „The Cyclist’s Manifesto”, despre care am mai scris, și totul devenea foarte simplu, automobilul e ineficient. Nici corpul uman și nici motorul Otto sau Diesel nu transformă decât vreun sfert din inputul lor de combustibil-energie în mișcare. Cu toate acestea, în ciuda motorului cu randament scăzut binomul om-bicicleta este, de departe, campionul eficienței între toate mijloacele de transport din ziua de azi.

Combustibilul folosit la condus provine din materii animale și vegetale, dar într-o formă diferită față de cele pe care le îngurgităm noi pentru a ne hrăni. Energia petrolieră este superconcentrată în comparație cu energia obținută din rafinarea alimentelor în stomac. Ambele, însă, se măsoară în aceleași unități. Dintr-un litru de benzină ies vreo 8.000 de kilocalorii. Ce distanță poate parcurge un om be bicicleta dacă arde 8.000 de kilocalorii? Mult mai lungă decât un automobil, asta e sigur. Până și marele salvator, Prius, ar consuma de 20 de ori mai multă energie decât un ciclist pentru a parcurge aceeași distanță cu aceeași viteză.

Marele eșec energetic al automobilului este propria sa greutate. În fiecare dimineață când șoferul sare în mașină ca să meargă la lucru, automobilul lui drag nu trebuie să îl care doar pe el, pe sofer, ci toată masa sa de tablă, motor ori mobilier. Dacă motorul mașinii ar trebui să îl care doar pe șofer ar avea nevoie de energie infimă, dar motorul trebuie să care încă o tonă în plus. Un procent infim din arderea benzinei e folosit să îl miște pe conducătorul auto, absoluta majoritate a kilocaloriilor e irosită pentru a mișca o tonă de automobil. Iar drumul petrolului, din deșerturile bombardate preventiv ale Orientului și până la arderea sa în ambuteiajele marilor orașe, cu eliminarea de CO2, CO, Pb, SO2, NO2 ori zgomot, e lung și plin de peripeții.

E tot mai evident că dependența noastră nu este o dependență de petrol ci de a conduce maşini. Același Hurst ne sugerează să conducem mai puțin, dar totuşi să ne deplasăm mai mult.

„Călătoreşte mai mult, călătoreşte cât îți doreşte inima. Dar fă aceste călătorii într-un mod în care să aduge viață existenței tale şi nu să te sărăcească de spiritul vital. Orice mod de transport ai alege, asigură-te că te duce la destinație în siguranță şi în timp util, dar alege un mod de transport care te face mai puternic şi mai fericit, care îți face sufletul să râdă şi spiritul să zboare. Dacă poți găsi o cale prin care să adaugi un strop de aventură navetei de zi cu zi, îți sugerez să o faci. Viața e prea scurtă, dragi prieteni. (…) Dacă credeți că exist pentru a vă spune să începeți să mergeți pe biciclete din motive obiective şi ecologice precum incertitudinea privind viitorul energetic al planetei ori perfecțiunea sportului numit ciclism ori altceva, vă înşelați. Acest trend pozitiv, mersul pe bicicletă, nu va ucide monstrul energetic, dar va scutura lumea interioară a tuturor celor care se vor sui pe bicicletă pentru a se deplasa regulat pentru că ei vor şofa mai puțin, dar vor trăi mai mult.”

Cu siguranță, însă, automobilul e o declarație a statutului social și cred că acesta e și unul din sensurile dezbaterii pro și contra de pe TOTB. O mașină puternică și cu un design frumos îi dă proprietarului un status la care nu ar fi ajuns prin propriile talente, virtuți sau cunoaștere.

Exemplul unui amic de-al meu care a mâncat doi ani de zile “numai pufuleți” ca să își cumpere o mașină “noua și meseriașă” e simptomatic. Întrebându-l de ce a făcut asta mi-a răspuns, “trebuie să fiu și eu cineva”. M-a amuzat foarte tare asemănarea mașinii cu “mantaua” gogoliană. Inutil să amintesc că în trei patru ani automobilul devenise uzat moral, iar proprietarul era încă în viață.

Însă mașina începe să nu mai fie prea „cool” în multe cercuri sociale. Thomas Friedman anunța în “Hot, Flat and Crowded” că epoca ‘Energie-Clima’ se apropie. Arderea combustibilului fosil în era care abia începe va fi demnă de disprețul semenilor precum azi, în societățile occidentale, îmbrăcarea hainelor din blană de nurcă.

“Masina ta nu se mai numește ‘automobil’ ci unitate mobilă de stocare a energiei sau UMSE. Adică ‘Eu conduc un UMSE Ford Mustang.’ Termenul de ‘mașină’ este considerat acum ‘so, gosh, 20th century’.”

Nu cunosc autorul acestui articol.

Versiune adaptată și preluată de pe email